Într-o zi, mama a căpătat multe fructe.
Egy nap anya sok gyümölcsöt hozott haza.
“Când putem mânca fructe?” am întrebat noi. “Vom mânca fructele deseară,” a spus mama.
“Mikor ehetünk gyümölcsöt?” - kérdezzük. “Majd este ehettek.” - válaszolja anya.
Fratele meu Rahim este lacom. El gustă toate fructele. El mănâncă foarte multe din ele.
A bátyám, Rahim nagyon mohó. Az összes gyümölcsöt megkóstolja. Sokat meg is eszik.
“Uite ce a făcut Rahim!” strigă fratele meu mai mic. “Rahim este neascultător și egoist,” spun eu.
“Nézd mit csinált Rahim!” - kiáltotja az öcsém. “Rahim rossz és önző.” - mondom.
Mama este furioasă pe Rahim.
Anya haragszik Rahimra.
Și noi suntem furioși pe Rahim. Dar lui Rahim nu-i pare rău.
Mi is haragszunk Rahimra. De Rahim nem sajnálja.
“Nu-l vei pedepsi pe Rahim?” întreabă fratele mai mic.
“Nem fogod megbüntetni Rahimot?” - kérdezzi az öcsém.
“Rahim, în curând îți va pare rău,” avertizează mama.
“Rahim, hamarosan úgyis sajnálni fogod, ami tettél!” - figyelmezteti anya.
Lui Rahim începe să-i fie rău.
Rahim rosszul kezdi érezni magát.
“Sunt deranjat la burtă,” șoptește Rahim.
“Nagyon fáj a hasam.” - suttogja Rahim.
Mama a știut că asta se va întâmpla. Fructele îl pedepsesc pe Rahim!
Anya tudta, hogy ez fog történni. A gyümölcs megbünteti Rahimot!
Mai târziu, Rahim își cere scuze de la noi. “Nu voi mai fi niciodată atât de lacom,” promite el. Și noi toți îl credem.
Később, Rahim bocsánatot kér tőlünk. “Soha többet nem leszek ilyen mohó!” - ígéri meg nekünk. És mi mind hiszünk neki.
