Într-o zi, mama a căpătat multe fructe.
En dag fik mor en masse frugt.
“Când putem mânca fructe?” am întrebat noi. “Vom mânca fructele deseară,” a spus mama.
“Hvornår må vi få noget frugt?” spørger vi. “Vi spiser frugten i aften,” siger mor.
Fratele meu Rahim este lacom. El gustă toate fructele. El mănâncă foarte multe din ele.
Min bror Rahim er grådig. Han smager på al frugten. Han spiser en masse af den.
“Uite ce a făcut Rahim!” strigă fratele meu mai mic. “Rahim este neascultător și egoist,” spun eu.
“Se, hvad Rahim har gjort!” råber min lillebror. “Rahim er slem og egoistisk,” siger jeg.
Mama este furioasă pe Rahim.
Mor er sur på Rahim.
Și noi suntem furioși pe Rahim. Dar lui Rahim nu-i pare rău.
Vi er også sure på Rahim. Men Rahim er ikke ked af det.
“Nu-l vei pedepsi pe Rahim?” întreabă fratele mai mic.
“Skal du ikke straffe Rahim?” spørger lillebror.
“Rahim, în curând îți va pare rău,” avertizează mama.
“Rahim, du fortryder det snart,” advarer mor.
Lui Rahim începe să-i fie rău.
Rahim begynder at få det dårligt.
“Sunt deranjat la burtă,” șoptește Rahim.
“Jeg har ondt i maven,” hvisker Rahim.
Mama a știut că asta se va întâmpla. Fructele îl pedepsesc pe Rahim!
Mor vidste, at dette ville ske. Frugten straffer Rahim.
Mai târziu, Rahim își cere scuze de la noi. “Nu voi mai fi niciodată atât de lacom,” promite el. Și noi toți îl credem.
Senere siger Rahim undskyld til os. “Jeg skal aldrig være så grådig igen,” lover han. Og vi tror alle på ham.
