Aceasta este Khalai. Are șapte ani. Numele ei înseamnă “cea bună” in limba ei, Lubukusu.
Dette er Khalai. Hun er syv år gammel. Hendes navn betyder ‘den gode’ på hendes sprog lubukusu.
Khalai se scoală și vorbește portocalului. ” Te rog portocalule, să crești mare și să ne dai multe portocale coapte.”
Khalai står op og taler til appelsintræet. “Kære appelsintræ, voks dig stor og giv os masser af modne appelsiner.”
Khalai merge pe jos la școală. Pe drum vorbește ierbei. “Te rog iarbă, să înverzești și mai mult și să nu te usuci.”
Khalai går til skole. På vejen taler hun til græsset. “Kære græs, voks dig grønnere og tør ikke ud.”
Khalai trece pe lângă florile de câmp. “Florilor, vă rog să înfloriți mereu ca să vă pot pune în părul meu.”
Khalai går forbi vilde blomster. “Kære blomster, bliv ved med at blomstre, så jeg kan sætte jer i mit hår.”
La școală, Khalai vorbește copacului din mijlocul curții. ” Te rog copacule, să crești cu ramuri mari așa încât să putem citi la umbra ta.”
I skolen taler Khalai til træet midt i skolegården. “Kære træ, voks store grene ud, så vi kan læse i din skygge.”
Khalai vorbește gardului viu din jurul școlii ei. “Te rog sā crești des și să oprești oamenii răi să vină înăuntru.”
Khalai taler til hækken rundt om sin skole. “Vær venlig at vokse dig stærk, så onde mennesker ikke kan komme ind.”
Când Khalai se întoarce acasă de la școală, se duce în vizită la portocal. “Sunt portocalele tale coapte deja? întreabă Khalai.
Da Khalai kommer hjem fra skole, besøger hun appelsintræet. “Er dine appelsiner modne endnu?” spørger hun.
“Portocalele sunt inca verzi” suspină Khalai. ” Pe mâine, portocalule,” spune Khalai. “Poate atunci vei avea o portocalā coaptă pentru mine!”
“Appelsinerne er stadig grønne,” sukker Khalai. “Jeg kommer tilbage i morgen, appelsintræ,” siger Khalai. “Så har du måske en moden appelsin til mig!”
