Într-o zi, mama a căpătat multe fructe.
Un día, mamá trajo mucha fruta.
“Când putem mânca fructe?” am întrebat noi. “Vom mânca fructele deseară,” a spus mama.
“¿Cuándo podemos comer fruta?” le preguntamos. “Esta noche comeremos fruta,” dice mamá.
Fratele meu Rahim este lacom. El gustă toate fructele. El mănâncă foarte multe din ele.
Mi hermano Rahim es glotón. Prueba toda la fruta. Come mucha.
“Uite ce a făcut Rahim!” strigă fratele meu mai mic. “Rahim este neascultător și egoist,” spun eu.
“¡Mira lo que hizo Rahim!” grita mi hermano pequeño. “Rahim es travieso y egoísta,” le respondo.
Mama este furioasă pe Rahim.
Mamá se enoja con Rahim.
Și noi suntem furioși pe Rahim. Dar lui Rahim nu-i pare rău.
Nosotros también nos enojamos con Rahim. Pero Rahim no está arrepentido.
“Nu-l vei pedepsi pe Rahim?” întreabă fratele mai mic.
“¿No vas a castigar a Rahim?” pregunta mi hermano pequeño.
“Rahim, în curând îți va pare rău,” avertizează mama.
“Rahim, pronto te arrepentirás,” le advierte mamá.
Lui Rahim începe să-i fie rău.
Rahim empieza a sentir náuseas.
“Sunt deranjat la burtă,” șoptește Rahim.
“Me duele mucho el estómago,” susurra Rahim.
Mama a știut că asta se va întâmpla. Fructele îl pedepsesc pe Rahim!
Mamá sabía que esto pasaría. ¡La fruta está castigando a Rahim!
Mai târziu, Rahim își cere scuze de la noi. “Nu voi mai fi niciodată atât de lacom,” promite el. Și noi toți îl credem.
Más tarde, Rahim nos pide disculpas. “No volveré a ser tan glotón,” promete. Y todos aceptamos su promesa.
