Cu mult, mult timp în urmă oamenii nu știau nimic. Ei nu știau să cultive plante, sau să țeasă pânză sau cum să facă unelte din fier. Zeul Nyame sus în cer avea toată înțelepciunea din lume. O ținea în siguranță într-un vas de lut.
For længe, længe siden vidste folk ingenting. De vidste ikke, hvordan de skulle så planter, eller hvordan de skulle væve tøj, eller hvordan de skulle fremstille værktøj af jern. Guden Nyame oppe i himlen havde al visdom i verden. Han opbevarede den i en lerkrukke.
Într-o zi, Nyame a decis că-i va da vasul cu înțelepciune lui Anansi. De fiecare dată când Anansi se uita în vasul de lut, el învăța ceva nou. Era atât de interesant!
En dag besluttede Nyame, at han ville give krukken med visdom til Anansi. Hver gang Anansi kiggede ned i lerkrukken, lærte han noget nyt. Det var så spændende!
Lacomul de Anansi se gândea, “Voi ține vasul în siguranță în vârful unui copac înalt. Atunci va fi numai pentru mine!” A tors o sfoară lungă, a înfășurat-o în jurul vasului din lut, și l-a legat la brâul său. A început să se cațere în copac. Dar era greu să se cațere în copac cu vasul lovindu-l mereu în genunchi.
Grådige Anansi tænkte: “Jeg gemmer krukken i toppen af et højt træ. Så kan jeg beholde det hele for mig selv!” Han spandt en lang tråd, snoede den rundt om lerkrukken og bandt den om sit liv. Han begyndte at klatre op i træet. Men det var svært at klatre op i træet, når krukken slog mod hans knæ hele tiden.
Tot timpul, fiul cel mic al lui Anansi stătea privind la poalele copacului. “Nu ar fi mai ușor să te cațeri dacă ti-ai lega vasul la spate, în loc?” a spus el. Anansi a incercat să lege vasul de lut cu înțelepciune la spate, și întradevăr, era mult mai ușor.
Hele tiden havde Anansis unge søn stået ved foden af træet og kigget på. Han sagde: “Ville det ikke være lettere at klatre, hvis du bandt krukken på ryggen i stedet?” Anansi prøvede at binde lerkrukken fyldt med visdom på ryggen, og det gik virkelig meget lettere.
În scurt timp el a ajuns în vârful copacului. Dar apoi s-a oprit și s-a gândit, “Eu ar trebui să fiu cel cu toată înțelepciunea, și aici fiul meu a fost mai iscusit decât mine!”
Anansi era așa de furios din cauza asta că a aruncat vasul de lut din vârful copacului.
I løbet af ingen tid nåede han toppen af træet. Men så stoppede han og tænkte: “Det burde være mig, der har al visdom, og her var min søn klogere end mig!” Anansi blev så vred over dette, at han kastede lerkrukken ned fra træet.
S-a spart în cioburi la pământ. Înțelepciunea era libera să se împartă pentru fiecare. Și asa oamenii au învățat să cultive, să țeasă pânză, să facă unelte din fier, și toate celelalte lucruri pe care oamenii știu să le facă.
Den blev smadret i mange stykker på jorden. Visdommen var fri, så alle kunne få del af den. Og sådan lærte folk, hvordan de skulle så, hvordan de skulle væve, hvordan de skulle fremstille værktøj af jern og alle de andre ting, folk kan finde ud af.
