Sakima trăia cu părinții lui și cu sora lui în vârstă de patru ani. Locuiau pe pământul unui om bogat. Coliba lor acoperita cu paie era la capătul unui șir de copaci.
Сакіма жив із батьками і своєю чотирирічною сестрою у маленькій хаті, дах якої був покритий травою. Вони жили на землі багача у кінці алеї.
Când Sakima avea trei ani, s-a îmbolnăvit și a orbit. Sakima era un băiat talentat.
Коли Сакімі було три роки, він захворів і осліп. Сакіма був дуже талановитий.
Sakima fācea multe lucruri pe care alți băieți de șase ani nu le făceau. De exemplu, el putea să stea cu membrii vârstnici ai satului și să discute treburi importante.
Сакіма робив багато такого, що шестирічні хлопці не роблять. Наприклад, він міг сидіти із старійшинами села і обговорювати важливі справи.
Părinții lui Sakima munceau în casa bogătașului. Plecau de acasa devreme, de dimineata si se întorceau seara târziu. Sakima rămânea cu sora lui cea mică.
Батьки Сакіми працювали на багача. Вони йшли з дому рано вранці і поверталися пізно ввечері. Сакіма залишався вдома із своєю маленькою сестрою.
Lui Sakima îi plăcea să cânte cântece. Într-o zi mama lui l- a întrebat, “De unde înveți tu cântecele astea, Sakima?”
Сакіма любив співати. Якось мама запитала його: “Звідки ти знаєш ці пісні, Сакімо?”
Sakima a răspuns, “Ele doar îmi vin în minte, mamă. Le aud și apoi cânt.”
Сакіма відповів: “Вони самі приходять, мамо. Я чую їх у своїй голові і тоді співаю.”
Lui Sakima îi plăcea să-i cânte sorei lui mai mici, mai ales, dacă ei îi era foame. Sora lui îl asculta cântând cântecul lui preferat. Ea se legăna pe tonul liniștitor.
Сакіма любив співати своїй сестрі, особливо, коли вона була голодна. Його сестра слухала, як він співав свою улюблену пісню. Вона завжди погойдувалася під заспокійливу мелодію.
“Sakima, poți să-l cânți iar și iar” se ruga sora lui de el. Sakima accepta și îl cânta din nou și din nou.
“Заспівай ще раз, Сакімо, заспівай,” - благала його сестра. Сакіма погоджувався і співав цю пісню знову і знову.
Într-o seară când părinții lui s-au întors acasă, erau foarte tăcuți. Sakima și-a dat seama că ceva era rău.
Одного вечора, коли батьки повернулися додому, вони були дуже мовчазні. Сакіма знав, що щось не так.
“Ce e în neregulă, mamă, tată?” a intrebat Sakima. Sakima a aflat că fiul bogătașului dispăruse. Omul era foarte trist si însingurat.
“Що трапилось, мамо, тату?” - запитав він. Сакіма дізнався, що син багача пропав. І чоловік був дуже засмучений і самотній.
“Pot să cânt pentru el. Ar putea să fie fericit din nou,” a spus Sakima părinților lui. Dar părinții nici nu au vrut să audă. “El este foarte bogat. Tu ești doar un băiat orb. Cântecul tău, crezi tu, că îl va ajuta?”
“Я можу йому заспівати. Можливо, він буде знову щасливим”, - сказав Сакіма батькам. Але його батьки заперечили йому: “Він - дуже багатий, а ти - лише сліпий хлопчик. Думаєш, твоя пісня йому допоможе?”
Chiar și așa, Sakima, nu s-a lăsat convins. Sora lui cea mică l-a susținut. Ea a spus, “Cântecele lui Sakima mă alină când sunt flămândă. Îl vor alina și pe bogătaș.”
Проте, Сакіма не здавався. Його маленька сестра підтримала його. Вона сказала: “Пісні Сакіми заспокоюють мене, коли я голодна. Вони заспокоять і багача також.”
A doua zi, Sakima i-a cerut sorei lui mici să-l călăuzească la casa bogătașului.
Наступного дня Сакіма попросив свою маленьку сестру провести його до будинку багача.
A stat sub o fereastră mare și a început cântecul lui preferat. Câte un pic, capul bogătașului se ivea prin fereastra cea mare.
Він став під великим вікном і почав співати свою улюблену пісню. Скоро у великому вікні з’явилася голова багача.
Lucrătorii au oprit ce făceau. Ei au ascultat cântecul frumos al lui Sakima. Dar un om a spus, “Nimeni nu a fost în stare să-l consoleze pe șef. Băiatul ăsta orb crede că el îl va consola?”
Робітники перестали працювати. Вони слухали чудову пісню Сакіми. Але один чоловік сказав: “Ніхто не міг утішити нашого господаря. Чи цей сліпий хлопець думає, що він це зможе зробити?”
Sakima a terminat cântecul lui și s-a întors să plece. Dar bogătașul a alergat afară și a spus, “Te rog, cântă din nou.”
Сакіма закінчив співати і вже хотів іти. Але багач вибіг на вулицю і сказав: “Будь ласка, заспівай ще раз.”
În acel moment, doi oameni au sosit cărând pe cineva pe o targă. Ei găsiseră pe fiul bogătașului, bătut și lăsat la marginea drumului.
У цей час з’явилося двоє чоловіків, які несли когось на ношах. Вони знайшли сина багача, побитого на узбіччі дороги.
Bogătașul era atât de fericit să-și vadă fiul din nou. El l-a răsplătit pe Sakima pentru că l-a consolat. El a luat pe fiul său și pe Sakima la spital pentru ca Sakima să poată să își recapete vederea.
Багач був дуже щасливий знову побачити свого сина. Він винагородив Сакіму за те, що хлопець його втішав. Багач завіз свого сина і Сакіму у лікарню, щоб Сакіма міг знову бачити.
