O fetiță, mai întâi, a văzut în zare, forma misterioasă.
Одного разу маленька дівчинка побачила людину загадкової форми.
Pe măsură ce forma se apropia, a văzut că era o femeie greu însărcinată.
Коли та людина загадкової форми підійшла ближче до дівчинки, вона зрозуміла, що це була вагітна жінка.
Rușinoasă dar curajoasă, fetița s-a apropiat de femeie. “Trebuie să o ținem cu noi,” au decis localnicii fetiței. “Îi vom ține pe ea și pe copil în siguranță.”
Дівчинка була сором’язливою, але вона сміливо підійшла до жінки. “Ця жінка має залишитися з нами”, - вирішила громада дівчинки. “Ми залишимо її та її дитину з нами у безпеці”.
În curând, nașterea se apropia. “Împinge!” “Aduceti pături!” “Apă!” “Împiiiiiiiingeeee!!!”
Незабаром дитина з’явилася на світ. “Тужся!” “Принесіть ковдри!” “Води!” “Тужся!!!”
Dar când au văzut copilul, toți au sărit de-o parte în șoc. “Un măgar?!”
Але коли всі побачили дитину, вони дуже здивувались. “Що? Віслюк?!”
Fiecare a început să argumenteze. “Am spus că vom ține în siguranță mama și copilul, și așa vom face,” au spus unii. “Dar ne vor aduce ghinion!” au spus alții.
Усі почали сперечатися що мають робити далі. Деякі люди говорили: “Ми обіцяли, що залишимо жінку та її дитину з нами у безпеці, отже, так і маємо зробити”. Інші ж казали: “Вони принесуть нам лише нещастя”.
Și așa femeia s-a găsit singură din nou. Se întreba ce să facă cu copilul ăsta ciudat. Se întreba ce să facă cu ea însăși.
Жінка знову залишилась сама. Вона не знала, що має робити зі своєю дивною дитиною. Вона не знала, що їй робити далі.
Dar în final ea a trebuit să accepte că el era copilul ei și ea era mama lui.
Але нарешті вона сприйняла те, що її дитина особлива, а вона її мати.
Acum, dacă copilul ar fi rămas la fel, mic, totul ar fi fost diferit. Dar copilul a crescut și a crescut până când nu mai încăpea în spatele mamei lui. Și oricât de mult el a încercat, nu putea să se poarte ca un om. Mama lui era adesea obosită și frustrată. Uneori îl punea să facă muncă pentru animale.
Якщо б дитина залишалась такою ж маленькою завжди, то було б все по-іншому. Але дитина-віслюк ставала все більшою і більшою щодня і вже не могла поміститись на спині у своєї мами. І як віслюк не намагався поводитись як справжня дитина, але в нього нічого не виходило. Через це його мама була дуже часто втомленою і засмученою. Інколи вона навіть просила його виконувати роботу, яку роблять тварини, а не люди.
Confuzia și mânia creșteau în Măgar. Nu putea să facă asta și nu putea să facă aia. Nu putea să fie în acest fel și nu putea să fie în acel fel. El a devenit așa de furios încât, într-o zi, a împins-o pe mama lui la pământ.
Збентеження та злість накопичувались всередині віслюка. Він більше не міг виконувати ні однієї роботи, ні іншої. Він більше не міг бути ні людиною, ні твариною. Одного дня він так сильно розлютився, що кинув свою маму до землі.
Măgarul era plin de rușine. A început să fugă cât de departe și de repede a putut.
Сором опанував віслюка. Він почав утікати так далеко і так швидко, як тільки міг.
Când s-a oprit din fugă, era noapte, și Măgarul se pierduse. “Iiiii- haaa?” a șoptit el în întuneric. “Iiiii-haaa?” a răspuns ecoul. Era singur. Încârligându-se ca o minge strânsă, a căzut într-un somn adânc și tulburat.
Коли він перестав бігти, була вже ніч. Віслюк загубився. “І-а! І-а?”, - він прошепотів в темряві. “І-а! І-а?”, - відгукнулось йому у відповідь. Він був сам-самісінький. Віслюк скрутився клубочком і заснув глибоким, але неспокійним сном.
Măgarul s-a trezit găsind un bătrân privindu-l uimit, în jos la el. S-a uitat în ochii bătrânului și a început să simtă o licărire de speranță.
Прокинувшись, віслюк побачив старого дивного чоловіка, який пильно дивився на нього зверху вниз. Він глянув йому в очі, і маленька іскорка надії з’явилась у віслюка.
Măgarul a mers să stea cu bătrânul, care l-a învățat multe diferite căi de a supraviețui. Măgarul a ascultat și a învățat, și așa a făcut și bătrânul. Ei s-au ajutat unul pe celălalt, și au râs împreună.
Віслюк залишився жити у старого чоловіка, який навчив його багато різних способів виживання. Віслюк слухав його та вчився у нього. Так само робив і старий чоловік. Вони допомагали один одному, а також і сміялись разом.
Într-o dimineață, bătrânul i-a cerut Măgarului să-l care în vârful muntelui.
Одного ранку старий чоловік попросив віслюка винести його на вершину гори.
Sus la înălțime printre nori ei au adormit. Măgarul a visat că mama lui era bolnavă și îl chema. Și când s-a trezit…
Високо в горах серед хмар вони швидко заснули. Віслюку наснилось, що його мама захворіла і кличе його на допомогу. І коли він прокинувся …
… norii dispăruseră împreună cu prietenul lui, bătrânul.
… хмари зникли разом із старим чоловіком.
Măgarul în sfârșit a știut ce să facă.
Нарешті віслюк зрозумів, що йому робити.
Măgarul și-a găsit mama, singură și jeluind copilul ei pierdut. S-au uitat unul la altul pentru timp lung. Și apoi s-au îmbrățișat foarte strâns unul pe celălalt.
Він знайшов свою маму, яка була самотня і оплакувала свою загублену дитину. Вони довго дивились один на одного, а потім міцно обнялись.
Măgarul copil și mama lui au înaintat în vârstă împreună și au găsit multe căi de a trăi unul lângă altul. Încetul cu încetul, toți cei din jurul lor, alte familii începuseră să se obișnuiască.
Дитина-віслюк та його матір залишились жити разом. Вони знайшли багато різних способів як можна жити пліч-о-пліч. Згодом біля них почали оселятися й багато інших сімей.
