Acesta este povestea lui Ngede, ghidul de miere, și un tânăr lacom numit Gingile. Într-o zi, când Gingile era la vânătoare a auzit ciripitul lui Ngede. Gura lui Gingile a început sa saliveze la gândul mierii. S-a oprit și a ascultat cu atenție, căutând până când a văzut pasărea pe ramurile de deasupra capului. “Cip-cip-cirip” ciripea ea, oprindu-se din când în când să fie sigură ca Gingile o urma.
Ця розповідь про Нгеде, Воскоїда, і скупого юнака, якого звали Гінгіле. Одного разу, коли Гінгіле полював, він почув спів Нгеде. У Гінгіле потекла слинка при одній тільки думці про мед. Він зупинився і уважно прислухався, шукаючи пташку, аж поки не побачив її у гілках у себе над головою. “Чітік-чітік-чітік,” - співала маленька пташка, перелітаючи з дерева на дерево. “Чітік-чітік-чітік,” - кликала вона, зупиняючись, щоб переконатися, що Гінгіле йде за нею.
După jumătate de oră, au ajuns la un imens smochin sălbatic. Ngede țopăia nebunește încolo și încoace printre ramuri. Apoi s-a aciuat pe o ramură și a mișcat capul spre Gingile ca și cum ar fi zis, “Aici e! Vino acum! De ce îți ia așa de mult timp?” Gingile nu putea să vadă nici o albină de sub copac, dar avea încredere în Ngede.
Через пів години вони прийшли до великого інжира. Нгеде шалено скакала серед гілок. Тоді вона сіла на одну гілку, схиливши голову, наче промовляючи: “Ось тут! Ходи сюди! Чому ти так довго?” Гінгіле не бачив бджіл з-під дерева, але він довіряв Нгеде.
Așadar, Gingile și-a lăsat jos sub copac săgeata lui de vânătoare, a adunat câteva crenguțe uscate și a făcut un foc mic. Când focul ardea bine, a pus un băț lung, uscat în inima focului. Lemnul acesta era mai ales cunoscut pentru a face fum mult când ardea. A început să se cațere, ținând între dinți capătul rece al bățului care fumega.
Гінгіле поклав свій спис під дерево, зібрав кілька прутиків і розклав невелике багаття. Коли вогнище добре розгорілося, він запхав довгу суху палицю у вогонь. Це особливе дерево створювало багато диму, коли горіло. Він поліз на дерево, тримаючи палицю у зубах.
La scurt timp, a putut să audă bâzâitul tare al albinelor ocupate.
Intrau și ieșeau dintr-o scorbură în trunchiul copacului - stupul. Când Gingile a ajuns la stup a împins capătul fumegând al bățului în scorbură. Albinele au ieșit grăbindu-se afară, furioase și pornite. Zburau de acolo pentru că nu le plăcea fumul - dar nu înainte să-i fi dat lui Gingile niște înțepături dureroase!
Скоро він почув голосне гудіння заклопотаних бджіл. Вони залітали і вилітали із дупла у стовбурі дерева - їхнього вулика. Коли Гінгіле добрався до вулика, він запхав кінець палиці з димом у дупло. Бджоли вилетіли з дупла, злі і сердиті. Вони полетіли геть, тому що їм не сподобався дим. Але спочатку вони сильно покусали Гінгіле!
Când albinele au ieșit, Gingile și-a băgat mâinile in cuib. A scos câtiva pumni buni cu faguri grei, picurând cu miere bogată și hrană albă, plină de grăsime.
A pus fagurele cu atenție în traista pe care o căra pe umăr, și a început să se dea jos din copac.
Коли бджоли вилетіли, Гінгіле запхав свої руки у дупло. Він вийняв повний бджолиний стільник, з якого капав густий мед, і на якому було багато товстих, білих личинок. Він обережно поклав стільник у мішечок, який був на плечі, і почав злазити з дерева.
Ngede urmărea cu nesaț tot ce făcea Gingile. Aștepta ca el să lase o bucată grasă de fagure drept dar de mulțumire pentru Ghidul de miere. Ngede se strecură de la o creangă la alta, mai aproape și mai aproape de pământ. În final Gingile a ajuns la baza copacului. Ngede statea pe o piatră lângă băiat și își aștepta răsplata.
Нгеде охоче спостерігала за усім, що робив Гінгіле. Вона чекала, поки юнак залишить щедрий шматок стільника як подяку Воскоїду. Нгеде метушилася, перелітаючи з гілки на гілку все ближче і ближче до землі. Нарешті Гінгіле зліз із дерева. Нгеде сіла на камінь біля хлопця і чекала нагороди від нього.
Dar, Gingile a stins focul, și-a luat săgeata și a pornit să meargă acasă, ignorând pasărea. Ngede l-a strigat cu furie, ” VIC-torr! VIC-torrr!” Gingile s-a oprit, s-a uitat la mica pasăre și a râs în hohote. “Vrei ceva miere, vrei, prietene? Ah! Dar eu am făcut toată treaba și eu am primit toate înțepăturile. De ce as împărți oricare din această plăcută miere cu tine?” Apoi s-a îndepărtat. Ngede era furios! Acesta nu era un mod de a-l trata! Dar avea să se răzbune.
Але Гінгіле загасив вогонь, взяв спис і вирушив додому, не звертаючи уваги на пташку. Нгеде сердито вигукнула: “Вік-торр! Вік-торр!” Гінгіле зупинився, подивився на пташку і вголос засміявся: “Ти хочеш меду, правда, друже? Ха! Але я зробив всю роботу і отримав усі жала. Чому я повинен ділитися з тобою цим чудовим медом?” І пішов. Нгеде була дуже зла! Так не можна з нею поводитися! Але вона помститься.
Într-o zi, câteva săptămâni mai târziu, Gingile a auzit din nou chemarea la miere a lui Ngede. Îsi amintea de mierea delicioasă, și urmărea pasărea, din nou, cu nerabdare. După ce l-a atras pe Gingile de-a lungul marginii pădurii, Ngede s-a oprit să se odihnească într-un salcâm mare. “Ahh,” s-a gândit Gingile. “Roiul trebuie să fie in copacul ăsta.” A făcut repede focul lui mic și a început să se cațere, cu ramura fumegând între dinți. Ngede stătea și privea.
Одного разу, через кілька тижнів, Гінгіле знову почув медовий клич Нгеде. Він згадав смачний мед і ще раз охоче пішов за пташкою. Провівши Гінгіле узбіччям лісу, Нгеде зупинилася, щоб відпочити під великою парасолькою колючки. “Ага, - подумав Гінгіле. - Вулик повинен бути в цьому дереві”. Він швидко розвів маленький вогонь і почав лізти на дерево, тримаючи у зубах гілку з димом. Нгеде сиділа і спостерігала.
Gingile se cățăra minunându-se de ce nu auzea bâzâitul obișnuit al albinelor. “Probabil roiul este adânc în copac,” gândea în sinea lui. S-a tras în sus pe o altă ramură. Dar în loc de roiul de albine, se uita fix în fața unui leopard! Leopardul era foarte furios pentru că somnul îi fusese întrerupt atât de mojicește. Și-a încruntat ochii, și-a deschis botul să-și arate dinții foarte mari și foarte ascuțiți.
Гінгіле піднявся наверх, дивуючись, чому не почув звичного гудіння. “Можливо, вулик глибоко в дереві”, - подумав він. Він підтягнувся до іншої гілки. Але замість вулика він побачив обличчя леопарда! Леопард був дуже злий, тому що його сон так різко перервали. Він примружив очі і відкрив рот, щоб показати свої дуже великі і дуже гострі зуби.
Înainte ca Leopardul să poată să-l lovească pe Gingile, el s-a zorit să se dea jos din copac. În graba lui a ratat o ramură și a aterizat cu o bufnitură puternică pe pământ răsucindu-și glezna. A schiopătat îndepărtându-se cât a putut de repede. Norocul lui că Leopardul era încă prea somnoros pentru a-l vâna. Ngede, Ghidul la miere, și-a dus la bun sfârșit răzbunarea. Și Gingile și-a învățat lecția.
Перш, ніж Леопард зміг напасти на Гінгіле, хлопець кинувся злазити з дерева. Поспішаючи, він пропустив гілку і сильно впав на землю, вивернувши ногу. Він тікав, підстрибуючи, якомога швидше. На щастя, Леопард все ще був занадто сонний, щоб переслідувати його. Воскоїд Нгеде помстилася. І Гінгіле отримав урок.
Și astfel, când copiii lui Gingile aud povestea lui Ngede au respect pentru mica pasăre. Oricând adună miere, au grijă să lase partea cea mai mare a fagurelui pentru Ghidul la miere
Кожного разу, коли діти Гінгіле чують історію про Нгеде, вони захоплюються цією пташкою. І завжди, збираючи мед, вони обов’язково залишають більшу частину бджолиного стільника для воскоїдів!
