Cu mult, mult timp în urmă oamenii nu știau nimic. Ei nu știau să cultive plante, sau să țeasă pânză sau cum să facă unelte din fier. Zeul Nyame sus în cer avea toată înțelepciunea din lume. O ținea în siguranță într-un vas de lut.
Колись дуже давно люди не вміли нічого робити. Вони не вміли сіяти зерно, шити одяг чи виготовляти залізні знаряддя. Бог на ім’я Н’ямі, який був високо в небі, мав всю мудрість цього світу. І зберігав він її у глиняному горщику.
Într-o zi, Nyame a decis că-i va da vasul cu înțelepciune lui Anansi. De fiecare dată când Anansi se uita în vasul de lut, el învăța ceva nou. Era atât de interesant!
Одного дня Н’ямі вирішив віддати горщик із мудрістю Анансі. І кожного разу, коли Анансі заглядав у глиняний горщик, він дізнавався щось нове. Це було так цікаво!
Lacomul de Anansi se gândea, “Voi ține vasul în siguranță în vârful unui copac înalt. Atunci va fi numai pentru mine!” A tors o sfoară lungă, a înfășurat-o în jurul vasului din lut, și l-a legat la brâul său. A început să se cațere în copac. Dar era greu să se cațere în copac cu vasul lovindu-l mereu în genunchi.
Тоді жадібний Анансі подумав: “Я зберігатиму горщик у безпеці на верхівці високого дерева. Таким чином він належатиме лише мені!” Спочатку він виготовив пряжу із довгої нитки, обмотав її навколо глиняного горщика та прив’язав його до себе. Потім він спробував вилізти на дерево. Але йому було важко вилазити на дерево із горщиком, який постійно бив його по колінах.
Tot timpul, fiul cel mic al lui Anansi stătea privind la poalele copacului. “Nu ar fi mai ușor să te cațeri dacă ti-ai lega vasul la spate, în loc?” a spus el. Anansi a incercat să lege vasul de lut cu înțelepciune la spate, și întradevăr, era mult mai ușor.
Увесь цей час син Анансі стояв біля підніжжя дерева і спостерігав за своїм батьком. Потім він промовив до свого батька: “Тату, якщо ти прив’яжеш горщика до своєї спини, то тобі буде легше вилазити на дерево”. Анансі прив’язав свого горщика повного мудрості до спини. І дійсно, так було набагато легше вилазити на дерево.
În scurt timp el a ajuns în vârful copacului. Dar apoi s-a oprit și s-a gândit, “Eu ar trebui să fiu cel cu toată înțelepciunea, și aici fiul meu a fost mai iscusit decât mine!”
Anansi era așa de furios din cauza asta că a aruncat vasul de lut din vârful copacului.
Дуже швидко Анансі дістався верхівки дерева. Але раптом він зупинився і подумав: “Це ж я маю всю мудрість, а мій син виявився мудрішим, ніж я!” Анансі так сильно розлютився, що скинув глиняного горщика з дерева.
S-a spart în cioburi la pământ. Înțelepciunea era libera să se împartă pentru fiecare. Și asa oamenii au învățat să cultive, să țeasă pânză, să facă unelte din fier, și toate celelalte lucruri pe care oamenii știu să le facă.
Глиняний горщик розбився на дрібні шматочки, а мудрість, яка була у ньому, розлетілась по всьому світі. Вона стала доступною для усіх людей. І кожен міг нею поділитись. Саме так люди навчились сіяти, шити одяг, виготовляти залізні знаряддя та інші речі, які ми вміємо робити зараз.
