O fetiță, mai întâi, a văzut în zare, forma misterioasă.
It was a little girl who first saw the mysterious shape in the distance.
Pe măsură ce forma se apropia, a văzut că era o femeie greu însărcinată.
As the shape moved closer, she saw that it was a heavily pregnant woman.
Rușinoasă dar curajoasă, fetița s-a apropiat de femeie. “Trebuie să o ținem cu noi,” au decis localnicii fetiței. “Îi vom ține pe ea și pe copil în siguranță.”
Shy but brave, the little girl moved nearer to the woman.
“We must keep her with us,” the little girl’s people decided. “We’ll keep her and her child safe.”
În curând, nașterea se apropia. “Împinge!” “Aduceti pături!” “Apă!” “Împiiiiiiiingeeee!!!”
The child was soon on its way.
“Push!”
“Bring blankets!”
“Water!”
“Puuuuussssshhh!!!”
Dar când au văzut copilul, toți au sărit de-o parte în șoc. “Un măgar?!”
But when they saw the baby, everyone jumped back in shock.
“A donkey?!”
Fiecare a început să argumenteze. “Am spus că vom ține în siguranță mama și copilul, și așa vom face,” au spus unii. “Dar ne vor aduce ghinion!” au spus alții.
Everyone began to argue.
“We said we would keep mother and child safe, and that’s what we’ll do,” said some.
“But they will bring us bad luck!” said others.
Și așa femeia s-a găsit singură din nou. Se întreba ce să facă cu copilul ăsta ciudat. Se întreba ce să facă cu ea însăși.
And so the woman found herself alone again.
She wondered what to do with this awkward child.
She wondered what to do with herself.
Dar în final ea a trebuit să accepte că el era copilul ei și ea era mama lui.
But finally she had to accept that he was her child and she was his mother.
Acum, dacă copilul ar fi rămas la fel, mic, totul ar fi fost diferit. Dar copilul a crescut și a crescut până când nu mai încăpea în spatele mamei lui. Și oricât de mult el a încercat, nu putea să se poarte ca un om. Mama lui era adesea obosită și frustrată. Uneori îl punea să facă muncă pentru animale.
Now, if the child had stayed that same, small size, everything might have been different. But the donkey child grew and grew until he could no longer fit on his mother’s back.
And no matter how hard he tried, he could not behave like a human being. His mother was often tired and frustrated. Sometimes she made him do work meant for animals.
Confuzia și mânia creșteau în Măgar. Nu putea să facă asta și nu putea să facă aia. Nu putea să fie în acest fel și nu putea să fie în acel fel. El a devenit așa de furios încât, într-o zi, a împins-o pe mama lui la pământ.
Confusion and anger built up inside Donkey. He couldn’t do this and he couldn’t do that. He couldn’t be like this and he couldn’t be like that.
He became so angry that, one day, he kicked his mother to the ground.
Măgarul era plin de rușine. A început să fugă cât de departe și de repede a putut.
Donkey was filled with shame. He started to run away as far and fast as he could.
Când s-a oprit din fugă, era noapte, și Măgarul se pierduse. “Iiiii- haaa?” a șoptit el în întuneric. “Iiiii-haaa?” a răspuns ecoul. Era singur. Încârligându-se ca o minge strânsă, a căzut într-un somn adânc și tulburat.
By the time he stopped running, it was night, and Donkey was lost.
“Hee haw?” he whispered to the darkness.
“Hee Haw?” it echoed back. He was alone.
Curling himself into a tight ball, he fell into a deep and troubled sleep.
Măgarul s-a trezit găsind un bătrân privindu-l uimit, în jos la el. S-a uitat în ochii bătrânului și a început să simtă o licărire de speranță.
Donkey woke up to find a strange old man staring down at him. He looked into the old man’s eyes and started to feel a twinkle of hope.
Măgarul a mers să stea cu bătrânul, care l-a învățat multe diferite căi de a supraviețui. Măgarul a ascultat și a învățat, și așa a făcut și bătrânul. Ei s-au ajutat unul pe celălalt, și au râs împreună.
Donkey went to stay with the old man, who taught him many different ways to survive.
Donkey listened and learned, and so did the old man. They helped each other, and they laughed together.
Într-o dimineață, bătrânul i-a cerut Măgarului să-l care în vârful muntelui.
One morning, the old man asked Donkey to carry him to the top of a mountain.
Sus la înălțime printre nori ei au adormit. Măgarul a visat că mama lui era bolnavă și îl chema. Și când s-a trezit…
High up amongst the clouds they fell asleep.
Donkey dreamed that his mother was sick and calling to him.
And when he woke up…
… norii dispăruseră împreună cu prietenul lui, bătrânul.
… the clouds had disappeared along with his friend, the old man.
Măgarul în sfârșit a știut ce să facă.
Donkey finally knew what to do.
Măgarul și-a găsit mama, singură și jeluind copilul ei pierdut. S-au uitat unul la altul pentru timp lung. Și apoi s-au îmbrățișat foarte strâns unul pe celălalt.
Donkey found his mother, alone and mourning her lost child. They stared at each other for a long time.
And then hugged each other very hard.
Măgarul copil și mama lui au înaintat în vârstă împreună și au găsit multe căi de a trăi unul lângă altul. Încetul cu încetul, toți cei din jurul lor, alte familii începuseră să se obișnuiască.
The donkey child and his mother have grown together and found many ways of living side by side.
Slowly, all around them, other families have started to settle.
