Descargar PDF
Regresar a lista de cuentos

Ziua în care am plecat de acasă la oraș El día que dejé mi casa para irme a la ciudad

Texto Lesley Koyi, Ursula Nafula

Ilustraciones Brian Wambi

Translated by Carmen Onuorah

Lengua rumano

Nivel Nivel 3

Contar el cuento completo El audio no está disponible actualmente.


Mica stație de autobuz din satul meu era aglomerată cu oameni și autobuze supraîncărcate. Pe jos erau încă și mai multe lucruri de încărcat. Vânzătorii de bilete strigau numele locului unde mergeau autobuzele lor.

La pequeña parada de autobuses de mi aldea estaba llena de gente y de autobuses sobrecargados. En el suelo había aun más cosas por cargar. Los pregoneros anunciaban los lugares a los que iban sus autobuses.


“Oraș! Oraș! Mergem spre vest!” am auzit un vânzator de bilete strigând. Acela era autobuzul pe care aveam nevoie sa-l prind.

“¡A la ciudad! ¡A la ciudad! ¡Autobús hacia el oeste!” escuché que gritaba un pregonero. Ése era el autobús que yo necesitaba tomar.


Autobuzul pentru oraș era aproape plin, dar mai mulți oameni încă se împingeau să se suie. Unii și-au pus bagajul la subsolul autobuzului. Altii și l-au pus în portbagaj înăuntru.

Aunque el autobús con destino a la ciudad estaba casi lleno, había más gente empujando para subirse. Algunos ponían su equipaje en la parte de abajo. Otros lo ponían en las repisas de adentro.


Călătorii noi țineau biletul strâns în mâna in timp ce căutau să se așeze undeva în autobuzul aglomerat. Femei cu copii mici îi așezau confortabil pentru lunga călătorie.

Los pasajeros recién llegados se subían al autobús con sus boletos en mano buscando un asiento. Las mujeres con hijos pequeños los confortaban para el largo viaje.


M-am îngrămădit înăuntru lângă o fereastră. Persoana de lângă mine ținea strâns în mână o geantă verde din plastic. Purta sandale vechi, o jacheta uzată și arăta nervos.

Me apretujé al lado de una ventana. La persona a mi lado sujetaba con fuerza una bolsa de plástico verde. Llevaba sandalias viejas, un abrigo harapiento, y se veía nervioso.


M-am uitat pe geam și mi-am dat seama că plecam din satul meu, locul unde am crescut. Plecam la marele oraș.

Miré por la ventana del autobús y me di cuenta de que estaba dejando atrás mi aldea, el lugar donde había crecido. Ahora me iba a la gran ciudad.


S-a terminat încărcatul și toți pasagerii erau așezați. Vânzătorii ambulanți încă se mai împingeau în autobuz să-și vândă marfa pasagerilor. Fiecare striga numele a ce aveau de vânzare. Cuvintele imi sunau amuzante.

Terminaron de cargar el autobús y todos los pasajeros se sentaron. Los vendedores ambulantes se apretujaron para entrar a venderle sus productos a los pasajeros. Gritaban los nombres de lo que tenían para vender. Las palabras me parecían graciosas.


Câtiva pasageri au cumpărat băuturi, alții au cumpărat gustări și au început să molfăie. Cei care nu aveau nici un ban, ca mine, priveau numai.

Algunos pasajeros compraron bebidas, otros compraron pequeños refrigerios y empezaron a comer. Los que no tenían dinero, como yo, solamente nos quedamos mirando.


Aceste activități au fost întrerupte de șuierul autobuzului, semn că eram gata de plecare. Vânzătorul de bilete a strigat la vânzatorii ambulanți să se dea jos.

Todo este ajetreo fue interrumpido por el claxon del autobús, señal de que estábamos listos para partir. El pregonero gritó a los vendedores ambulantes para que se bajaran.


Vânzătorii ambulanți s-au împins unul pe altul ca să-și facă loc să se dea jos din autobuz. Unii au dat rest călătorilor. Alții au făcut încercări de ultima clipă să vândă ceva.

Los vendedores ambulantes se empujaban para salir del autobús. Algunos le entregaron su cambio a los pasajeros. Otros intentaron vender productos por última vez.


Când autobuzul a părăsit stația, m-am uitat lung pe fereastră. M-am întrebat dacă mă voi întoarce vreodată în satul meu.

Mientras el autobús partía desde la estación, miré por la ventana. Me preguntaba si alguna vez volvería a mi aldea.


Pe măsură ce am înaintat în călătorie, înăuntrul autobuzului a devenit foarte cald. Am închis ochii sperând să adorm.

A medida que pasaba el tiempo, el autobús se puso muy caluroso. Cerré los ojos con la esperanza de quedarme dormido.


Dar mintea mea a deviat înapoi acasă. Va fi mama mea în siguranță? Vor aduce iepurii mei vreun ban? Își va aduce aminte fratele meu să ude răsadurile mele de copaci?

Pero volví a pensar en mi casa. ¿Estará a salvo mi madre? ¿Traerán dinero mis conejos? ¿Se acordará mi hermano de regar los árboles que planté?


În drum, am învățat pe de rost numele locului unde unchiul meu locuia în marele oraș. Încă mai mormăiam când am adormit.

Mientras viajaba, recitaba el nombre del lugar donde vivía mi tío en la gran ciudad. Seguí murmurando ese nombre mientras dormía.


Nouă ore mai târziu, m-am trezit în bubuiturile zgomotoase și strigătul pentru pasageri care sa meargă înapoi în satul meu. Am luat în grabă mica mea geanta și am sărit din autobuz.

Nueve horas más tarde, desperté escuchando fuertes golpeteos y gritos llamando a los pasajeros que viajaban de vuelta a mi aldea. Tomé mi pequeño morral y me bajé del autobús.


Autobuzul pentru întoarcere se umplea foarte repede. În curând se va îndrepta spre est. Cel mai important lucru pentru mine acum, era să găsesc casa unchiului meu.

El autobús de vuelta a mi aldea se llenó rápidamente. Pronto empezaría su viaje de vuelta al este. Por ahora, lo más importante para mí era empezar a buscar la casa de mi tío.


Texto: Lesley Koyi, Ursula Nafula
Ilustraciones: Brian Wambi
Translated by: Carmen Onuorah
Lengua: rumano
Nivel: Nivel 3
Fuente: The day I left home for the city del African Storybook
Licencia Creative Commons
Esta obra está bajo una Creative Commons Atribución 4.0 Internacional.
Opciones
Regresar a lista de cuentos Descargar PDF