Ubushiku bumo bamaayo balikwete ifisabo ifingi.
Un día, mamá trajo mucha fruta.
Twaipusha ati, “Ni nshitanshi twalalyapo ifitwalo?” Bamaayo abati, “Tuleelya ifitwalo ubushiku.”
“¿Cuándo podemos comer fruta?” le preguntamos. “Esta noche comeremos fruta,” dice mamá.
Ndume yandi Rahim alifunuka. Alyako ku fitwalo fyonse. Aalya ifingi.
Mi hermano Rahim es glotón. Prueba toda la fruta. Come mucha.
“Moneni ifyo Rahim acitile,” efyapundile kandume yandi. Nayasuka nati, “Rahim toomfwa kabili aliitemwa.”
“¡Mira lo que hizo Rahim!” grita mi hermano pequeño. “Rahim es travieso y egoísta,” le respondo.
Bamaayo naabamufulilwa saana Rahim.
Mamá se enoja con Rahim.
Na ifwe bonse naatumufulilwa Rahim. Nomba Rahim tasakamene.
Nosotros también nos enojamos con Rahim. Pero Rahim no está arrepentido.
Akaice kandi kaipusha akati, “Bushe tamwamukande Rahim?”
“¿No vas a castigar a Rahim?” pregunta mi hermano pequeño.
Bamaayo bamusoka ati, “Rahim caalakubipila nombaline.”
“Rahim, pronto te arrepentirás,” le advierte mamá.
Rahim atampa ukuumfwa ukulwala.
Rahim empieza a sentir náuseas.
Rahim atootoosha ati, “Ulufumo lwandi lwalakalipa.”
“Me duele mucho el estómago,” susurra Rahim.
Bamaayo baalishibe ukuti ifi efyali no kucitika. Ifitwalo filekanda Rahim.
Mamá sabía que esto pasaría. ¡La fruta está castigando a Rahim!
Panuma, Rahim alomba ubwelelo kuli ifwe. Alaya ati, “Nshakafunuke na kabili.” Bonse twamusuminisha. Takabwekeshepo icimusango cakuitemwa.
Más tarde, Rahim nos pide disculpas. “No volveré a ser tan glotón,” promete. Y todos aceptamos su promesa.