Sakima trăia cu părinții lui și cu sora lui în vârstă de patru ani. Locuiau pe pământul unui om bogat. Coliba lor acoperita cu paie era la capătul unui șir de copaci.
Sakima vivis kun siaj gepatroj kaj sia kvarjara fratino. Ili vivis sur la tereno de riĉulo. Ilia pajlo-tegmenta kabano staris je la fino de arbovico.
Când Sakima avea trei ani, s-a îmbolnăvit și a orbit. Sakima era un băiat talentat.
Kiam Sakima havis tri jarojn, li malsanis kaj perdis sian vidon. Sakima estis talentplena knabo.
Sakima fācea multe lucruri pe care alți băieți de șase ani nu le făceau. De exemplu, el putea să stea cu membrii vârstnici ai satului și să discute treburi importante.
Sakima faris multajn aferojn, kiujn aliaj sesjaraj knaboj ne faris. Ekzemple li povis sidi kun la pli aĝaj vilaĝanoj kaj diskuti gravajn aferojn.
Părinții lui Sakima munceau în casa bogătașului. Plecau de acasa devreme, de dimineata si se întorceau seara târziu. Sakima rămânea cu sora lui cea mică.
La gepatroj de Sakima laboris ĉe la domo de la riĉulo. Ili eliris la hejmon frumatene kaj revenis malfrue vespere. Sakima estis lasita kun sia fratineto.
Lui Sakima îi plăcea să cânte cântece. Într-o zi mama lui l- a întrebat, “De unde înveți tu cântecele astea, Sakima?”
Sakima ŝategis kanti kantojn. Iun tagon lia patrino demandis lin, “De kie eklernis vi tiujn ĉi kantojn, Sakima?”
Sakima a răspuns, “Ele doar îmi vin în minte, mamă. Le aud și apoi cânt.”
Sakima ripondis, “Ili simple venas, patrino. Mi aŭdas ilin en mia kapo kaj tiam mi kantas.”
Lui Sakima îi plăcea să-i cânte sorei lui mai mici, mai ales, dacă ei îi era foame. Sora lui îl asculta cântând cântecul lui preferat. Ea se legăna pe tonul liniștitor.
Sakima ŝatis kanti por sia fratineto, precipe se ŝi malsatis. Lia fratino aŭskultus lin kanti sian plej ŝatatan kanton. Ŝi kutimis svingiĝi laŭ la trankviliga melodio.
“Sakima, poți să-l cânți iar și iar” se ruga sora lui de el. Sakima accepta și îl cânta din nou și din nou.
“Ĉu vi povas kanti ĝin ree kaj ree, Sakima?” lia fratino petis lin. Sakima do akceptis kaj kantis ĝin ree kaj ree.
Într-o seară când părinții lui s-au întors acasă, erau foarte tăcuți. Sakima și-a dat seama că ceva era rău.
Iun vesperon, kiam liaj gepatroj revenis hejmen, ili tre silentis. Sakima sciis ke io ne ĝustas.
“Ce e în neregulă, mamă, tată?” a intrebat Sakima. Sakima a aflat că fiul bogătașului dispăruse. Omul era foarte trist si însingurat.
“Kio ne ĝustas, patrino, patro?” Sakima demandis. Sakima sciĝis ke la filo de la riĉulo mankas. La viro estis tre malĝoja kaj soleca.
“Pot să cânt pentru el. Ar putea să fie fericit din nou,” a spus Sakima părinților lui. Dar părinții nici nu au vrut să audă. “El este foarte bogat. Tu ești doar un băiat orb. Cântecul tău, crezi tu, că îl va ajuta?”
“Mi povas kanti por li. Li eble feliĉos denove,” Sakima diris al siaj gepatroj. Sed liaj gepatroj malakceptis lin. “Li estas tre riĉa. Vi nur estas blinda knabo. Ĉu vi kredas ke via kanto povos helpi lin?”
Chiar și așa, Sakima, nu s-a lăsat convins. Sora lui cea mică l-a susținut. Ea a spus, “Cântecele lui Sakima mă alină când sunt flămândă. Îl vor alina și pe bogătaș.”
Tamen Sakima ne rezignis. Lia fratineto subtenis lin. Ŝi diris, “La kantoj de Sakima trankviligas min, kiam mi malsatas. Ili trankviligos ankaŭ la riĉulon.”
A doua zi, Sakima i-a cerut sorei lui mici să-l călăuzească la casa bogătașului.
La sekvan tagon Sakima petis sian fratineton gvidi lin al la domo de la riĉulo.
A stat sub o fereastră mare și a început cântecul lui preferat. Câte un pic, capul bogătașului se ivea prin fereastra cea mare.
Li staris sub granda fenestro kaj ekkantis sian plej ŝatatan kanton. Malrapide la kapo de la riĉulo ekaperis tra la granda fenestro.
Lucrătorii au oprit ce făceau. Ei au ascultat cântecul frumos al lui Sakima. Dar un om a spus, “Nimeni nu a fost în stare să-l consoleze pe șef. Băiatul ăsta orb crede că el îl va consola?”
La laboristoj haltigis sian laboron. Ili aŭskultis la belan kanton de Sakima. Sed unu el la viroj diris, “Neniu povis konsoli la ĉefon. Ĉu tiu blinda knabo kredas ke li povas konsoli lin?”
Sakima a terminat cântecul lui și s-a întors să plece. Dar bogătașul a alergat afară și a spus, “Te rog, cântă din nou.”
Sakima finis la kantadon kaj turniĝis por foriri. Sed la riĉulo rapidis eksteren kaj diris, “Mi petas, kantu denove.”
În acel moment, doi oameni au sosit cărând pe cineva pe o targă. Ei găsiseră pe fiul bogătașului, bătut și lăsat la marginea drumului.
Ĝuste tiumomente du viroj venis portante iun sur homportilo. Ili trovis la filon de la riĉulo batitan kaj forlasitan sur la flanko de la vojo.
Bogătașul era atât de fericit să-și vadă fiul din nou. El l-a răsplătit pe Sakima pentru că l-a consolat. El a luat pe fiul său și pe Sakima la spital pentru ca Sakima să poată să își recapete vederea.
La riĉulo tiel ĝojis revidi sian filon. Li rekompencis Sakima por konsili lin. Li kunprenis sian filon kaj Sakima al la malsanulejo por regajnigi la vidon al Sakima.
Ursula Nafula
Peris Wachuka
Carmen Onuorah
rumana
3-a nivelo
Sonregistraĵo por tiu ĉi rakonto ankoraŭ mankas.
