Când mama lui Simbegwire a murit, ea era foarte tristă. Tatăl lui Simbegwire și-a dat silința să-i poarte de grijă fiicei lui. Încet, ei au învățat să fie fericiți din nou, fără mama lui Simbegwire. În fiecare dimineață stăteau și vorbeau despre ziua în curs. În fiecare seară făceau cina împreună. După ce spălau vasele, tatăl lui Simbegwire o ajuta la temele ei.
When Simbegwire’s mother died,
she was very sad. Simbegwire’s
father did his best to take care of
his daughter. Slowly, they learned
to feel happy again, without
Simbegwire’s mother.
Every morning they sat and talked
about the day ahead. Every evening
they made dinner together. After
they washed the dishes,
Simbegwire’s father helped her with
homework.
Într-o zi, tatăl lui Simbegwire a venit acasă mai târziu decât de obicei. “Unde ești copilul meu?” a strigat el.
Simbegwire a alergat la tatăl ei. S-a oprit nemișcată când a văzut că el ținea de mână o femeie. “Vreau ca tu să cunoști pe cineva special, copilul meu. Ea este Anita,” a spus el zâmbind.
One day, Simbegwire’s father came
home later than usual. “Where are
you my child?” he called.
Simbegwire ran to her father. She
stopped still when she saw that he
was holding a woman’s hand. “I
want you to meet someone special,
my child. This is Anita,” he said
smiling.
“Bună, Simbegwire, tatăl tău mi-a vorbit mult despre tine,” a spus Anita. Dar nu a zâmbit sau luat mâna fetei. Tatăl lui Simbegwire era fericit și încântat. Vorbea despre ei trei să trăiască împreună și cât de bună viața lor ar fi. “Copila mea, sper că tu o vei accepta pe Anita drept mama ta,” a spus el.
“Hello Simbegwire, your father told
me a lot about you,” said Anita. But
she did not smile or take the girl’s
hand.
Simbegwire’s father was happy and
excited. He talked about the three
of them living together, and how
good their life would be. “My child, I
hope you will accept Anita as your
mother,” he said.
Viața lui Simbegwire s-a schimbat. Nu mai avea timp să stea cu tatăl ei dimineața. Anita îi dădea atâtea treburi de făcut încât ea era prea obosită să-și facă seara temele. Se ducea direct la culcare după cină. Singura ei alinare era pătura colorată pe care mama ei i-o dăduse. Tatăl lui Simbegwire nu părea să observe că fiica lui era nefericită.
Simbegwire’s life changed. She no
longer had time to sit with her
father in the mornings. Anita gave
her so many household chores that
she was too tired to do her school
work in the evenings. She went
straight to bed after dinner.
Her only comfort was the colourful
blanket her mother gave her.
Simbegwire’s father did not seem to
notice that his daughter was
unhappy.
După câteva luni, tatăl lui Simbegwire le-a spus că va fi plecat de acasă pentru un timp. “Trebuie să călătoresc din cauza serviciul meu,” a spus el. “Dar știu că veți avea grijă una de alta.” Fața lui Simbegwire s-a întristat, dar tatăl ei nu a observat. Anita nu a spus nimic. Nici ea nu era fericită.
After a few months, Simbegwire’s
father told them that he would be
away from home for a while. “I have
to travel for my job,” he said. “But I
know you will look after each other.”
Simbegwire’s face fell, but her
father did not notice. Anita did not
say anything. She was not happy
either.
Lucrurile s-au înrăutățit pentru Simbegwire. Daca nu termina treburile sau se plângea, Anita o lovea. Și la cină, femeia mânca aproape toată mâncarea lăsând pentru Simbegwire doar câteva resturi. În fiecare noapte Simbegwire plângea până adormea ținând în brațe pătura mamei ei.
Things got worse for Simbegwire. If
she didn’t finish her chores, or she
complained, Anita hit her. And at
dinner, the woman ate most of the
food, leaving Simbegwire with only
a few scraps.
Each night Simbegwire cried herself
to sleep, hugging her mother’s
blanket.
Într-o dimineață, Simbegwire s-a sculat târziu. “Tu, fată leneșă!” a strigat Anita. A tras-o pe Simbegwire din pat. Pătura prețioasă s-a agățat într-un cui și s-a rupt în două.
One morning, Simbegwire was late
getting out of bed. “You lazy girl!”
Anita shouted. She pulled
Simbegwire out of bed. The
precious blanket caught on a nail,
and tore in two.
Simbegwire era foarte supărată. A hotărât să fugă de acasă. A luat bucățile din pătura mamei sale, a împachetat ceva mâncare și a plecat de casă. Ea a urmat drumul pe care-l luase tatăl ei.
Simbegwire was very upset. She
decided to run away from home.
She took the pieces of her mother’s
blanket, packed some food, and left
the house. She followed the road
her father had taken.
Când s-a înserat, s-a cățărat într-un copac înalt lângă pârâu și și-a făcut un culcuș între ramuri. Când s-a culcat, ea cânta: “Maama, maama, maama, tu m-ai lăsat. M-ai lăsat și nu ai mai venit înapoi. Tata nu mă mai iubește. Mamă, când vii înapoi? M-ai lăsat.”
When it came to evening, she
climbed a tall tree near a stream
and made a bed for herself in the
branches.
As she went to sleep, she sang:
“Maama, maama, maama, you left
me.
You left me and never came back.
Father doesn’t love me anymore.
Mother, when are you coming back?
You left me.”
În dimineața următoare, Simbegwire cânta din nou cântecul. Când femeile au venit să-și spele rufele în pârâu, au auzit cântecul trist venind dinspre copacul înalt. Au crezut că e doar vântul mișcând frunzele și și-au continuat treaba. Dar una dintre femei a ascultat cu atenție cântecul.
The next morning, Simbegwire sang
the song again. When the women
came to wash their clothes at the
stream, they heard the sad song
coming from the tall tree.
They thought it was only the wind
rustling the leaves, and carried on
with their work. But one of the
women listened very carefully to
the song.
Femeia aceasta s-a uitat sus în copac. Când a văzut fata și bucățile păturii colorate, a plâns, “Simbegwire, copilul fratelui meu!” Celelalte femei s-au oprit din spălat și au ajutat-o pe Simbegwire să se dea jos din copac. Mătușa a îmbrâțișat fetița și a încercat să o aline.
This woman looked up into the tree.
When she saw the girl and the
pieces of colourful blanket, she
cried, “Simbegwire, my brother’s
child!”
The other women stopped washing
and helped Simbegwire to climb
down from the tree. Her aunt
hugged the little girl and tried to
comfort her.
Mătușa lui Simbegwire a luat copilul acasă la ea. I-a dat lui Simbegwire mâncare caldă și a acoperit-o în pat cu pătura mamei ei. În noaptea aceea, Simbegwire plângea când a adormit. Dar erau lacrimi de ușurare. Știa că mătușa ei va avea grijă de ea.
Simbegwire’s aunt took the child to
her own house. She gave
Simbegwire warm food, and tucked
her in bed with her mother’s
blanket.
That night, Simbegwire cried as she
went to sleep. But they were tears
of relief. She knew her aunt would
look after her.
Când tatăl lui Simbegwire s-a întors acasă, a găsit camera ei goală. “Ce s-a întâmplat, Anita?” a întrebat el cu o inimă grea. Femeia a explicat că Simbegwire a fugit de acasă. ” Am vrut ca ea să mă respecte” a spus ea. “Dar probabil am fost prea strictă.” Tatăl lui Simbegwire a ieșit din casă și a mers în direcția pârâului. El a continuat spre satul sorei lui pentru a afla dacă a văzut-o pe Simbegwire.
When Simbegwire’s father returned
home, he found her room empty.
“What happened, Anita?” he asked
with a heavy heart. The woman
explained that Simbegwire had run
away. “I wanted her to respect me,”
she said. “But perhaps I was too
strict.”
Simbegwire’s father left the house
and went in the direction of the
stream. He continued to his sister’s
village to find out if she had seen
Simbegwire.
Simbegwire se juca cu verișorii ei când l-a văzut pe tatăl ei în depărtare. S-a temut că ar putea fi furios, așa că a fugit în casă să se ascundă. Dar tatăl ei a mers la ea și i-a spus, “Simbegwire, tu ai găsit o mamă perfectă pentru tine. Una care te iubește și te înțelege. Sunt mândru de tine și te iubesc.” Au fost de acord că Simbegwire va rămâne cu mătușa ei atâta timp cât dorea.
Simbegwire was playing with her
cousins when she saw her father
from far away. She was scared he
might be angry, so she ran inside
the house to hide.
But her father went to her and said,
“Simbegwire, you have found a
perfect mother for yourself. One
who loves you and understands
you. I am proud of you and I love
you.”
They agreed that Simbegwire would
stay with her aunt as long as she
wanted to.
Tatăl ei o vizita în fiecare zi. În cele din urmă, a venit cu Anita. Ea a luat-o de mâna pe Simbegwire. “Îmi pare așa de rău, micuțo, am greșit” a plâns ea. “Mă vei lăsa să încerc din nou?” Simbegwire s-a uitat la tatăl ei și la fața lui îngrijorată. Apoi a făcut încet un pas înainte și și-a pus brațele în jurul Anitei.
Her father visited her every day.
Eventually, he came with Anita. She
reached out for Simbegwire’s hand.
“I’m so sorry little one, I was
wrong,” she cried. “Will you let me
try again?”
Simbegwire looked at her father
and his worried face. Then she
stepped forward slowly and put her
arms around Anita.
Săptămâna următoare, Anita a invitat-o pe Simbegwire, cu verii și mătușa ei, acasă pentru o masă. Ce petrecere! Anita a gătit toate mâncărurile favorite ale lui Simbegwire și au mâncat fiecare pe săturate. Apoi, copiii s-au jucat în timp ce adulții au vorbit. Simbegwire se simțea fericită și încrezătoare. A hotărât că în curând, foarte curând, să se întoarcă acasă pentru a locui cu tatăl ei și cu mama ei vitregă.
The next week, Anita invited
Simbegwire, with her cousins and
aunt, to the house for a meal. What
a feast! Anita prepared all of
Simbegwire’s favourite foods, and
everyone ate until they were full.
Then the children played while the
adults talked.
Simbegwire felt happy and brave.
She decided that soon, very soon,
she would return home to live with
her father and her stepmother.
