In aglomeratul oraș Nairobi, departe de o viață îngrijită acasă, trăia un grup de băieți lipsiți de adăpost. Întâmpinau fiecare zi după cum venea. Într-o dimineață, băieții își strângeau rogojinile după ce dormiseră pe trotuarul rece. Ca să alunge frigul au aprins un foc din gunoaie. Printre băieții din grup era și Magozwe. El era cel mai tânăr.
En la ajetreada ciudad de Nairobi, lejos de la apacible vida hogareña, vivía un grupo de jóvenes mendigos. Vivían el día a día como si no hubiera futuro. Una mañana, los chicos estaban empacando sus mantas después de dormir en la fría calle. Prendieron una fogata con basura para espantar el frío. Uno de los jóvenes del grupo era Magozwe. Era el más joven.
Când părinții lui Magozwe au murit, el avea doar cinci ani. A mers să stea cu unchiul său. Acestui om nu i-a păsat de copil. Nu i-a dat lui Magozwe destulă hrană. El l-a pus pe băiat să facă multă muncă grea.
Cuando los padres de Magozwe murieron, él sólo tenía cinco años de edad. Se fue a vivir con su tío. Pero Magozwe no le importaba a ese hombre. No le daba suficiente comida. Y lo hacía trabajar muy duro.
Dacă Magozwe se plângea sau îi punea întrebări, unchiul său îl bătea. Când Magozwe a întrebat dacă poate merge la școală, unchiul său l-a bătut și i-a spus: “Ești prea prost ca să înveți orice.” Dupa trei ani de astfel de tratament Magozwe a fugit de la unchiul său. A început să trăiască pe stradă.
Si Magozwe se quejaba o hacía preguntas, su tío le daba una golpiza. Cuando Magozwe le preguntó si podía ir a la escuela, su tío lo golpeó y le dijo, “eres demasiado estúpido para aprender”. Después de tres años de vivir así, Magozwe se escapó de la casa de su tío. Empezó a vivir en la calle.
Viața pe stradă era dificilă și cei mai mulți dintre băieți se luptau zilnic doar pentru a căpăta de mâncare. Uneori erau arestați, uneori erau bătuți. Când erau bolnavi nu era nimeni care să-i ajute. Grupul depindea de banii de la cerșit, și de la vânzarea materialelor plastice și a altor reciclări. Viața era și mai dificilă din cauza luptelor cu grupuri rivale care doreau controlul asupra unor părți ale orașului.
La vida en la calle era difícil y muchos de los niños tenían dificultades para conseguir comida día a día. Algunas veces los arrestaban, otras veces les daban golpizas. Cuando se enfermaban, no tenían quién los ayudara. El grupo de jóvenes dependía de lo poco que recibían mendigando, de la venta de plásticos y del reciclaje. La vida era aun más difícil por las peleas con grupos rivales que querían tener el control de ciertas partes de la ciudad.
Într-o zi, în timp ce Magozwe se uita prin lăzile de gunoi, a găsit o carte de povești veche, flenduroasă. A curățat murdăria de pe ea și a pus-o în sacul lui. După aceea, în fiecare zi, el scotea cartea și se uita la poze. Nu știa cum să citeasca cuvintele.
Un día, Magozwe estaba escarbando los basureros y encontró un libro de cuentos viejo y destrozado. Le quitó el polvo y lo guardó en su bolsa. Todos los días, sacaba el libro y miraba las ilustraciones. Pero no sabía cómo leer las palabras.
Imaginile spuneau povestea unui băiat care a crescut și a devenit pilot. Magozwe visa cu ochii deschisi despre a fi pilot. Uneori, își închipuia că el era băiatul din poveste.
Las ilustraciones contaban la historia de un chico que creció y se convirtió en piloto. Magozwe fantaseaba con ser piloto. A veces, se imaginaba que él era el chico de la historia.
Era frig și Magozwe stătea pe drum cerșind. Un bărbat s-a îndreptat spre el. “Bună, sunt Thomas. Lucrez aici aproape, într-un loc unde poți căpăta ceva mâncare,” a spus bărbatul. A arătat cu degetul o casă galbenă cu un acoperiș albastru. “Sper că vei merge acolo să capeți ceva mâncare?” a întrebat el. Magozwe s-a uitat la bărbat, și apoi la casă. “Poate” a spus și s-a îndepărtat.
Hacía frío y Magozwe estaba mendigando en la calle. Un hombre se le acercó. “Hola, soy Thomas. Trabajo cerca de aquí, en un lugar donde podemos darte comida,” dijo el hombre. Apuntaba hacia una casa amarilla con techo azul. “Ojalá vayas pronto a buscar comida” le dijo. Magozwe miró al hombre, y después miró la casa. “Quizá”, dijo, y se fue.
De-a lungul lunilor care au urmat, băieții fără adăpost s-au obișnuit să-l vadă pe Thomas în preajmă. Era serios și răbdător, niciodată nepoliticos sau lipsit de respect. Unii dintre băieți începuseră să meargă la casa galbenă și albastră să capete mâncare la prânz.
Con el paso de los meses, los jóvenes mendigos se acostumbraron a la presencia de Thomas. Él disfrutaba hablar con la gente, especialmente con los mendigos. Thomas escuchaba las historias de sus vidas. Era serio y paciente, y nunca maleducado ni irrespetuoso. Algunos de los chicos empezaron a ir a la casa amarilla y azul a buscar comida al mediodía.
Magozwe stătea pe trotuar uitându-se la cartea lui cu poze când Thomas s-a așezat lângă el. “Despre ce este povestea?” a întrebat Thomas. “Este despre un băiat care devine pilot,” a răspuns Magozwe. “Cum se numește băiatul?” a întrebat Thomas. “Nu stiu, nu pot citi,” a spus încet Magozwe.
Magozwe estaba sentado en la calle mirando su libro cuando Thomas vino y se sentó a su lado. “¿De qué trata la historia?” preguntó Thomas. “Trata sobre un chico que se convierte en piloto,” respondió Magozwe. “¿Cómo se llama el niño?” preguntó Thomas. “No sé porque no sé leer,” dijo Magozwe en voz baja.
Când se întâlneau, Magozwe a început să-i spuna lui Thomas povestea lui. Era povestea despre unchiul său și de ce el a fugit. Thomas nu vorbea mult, și nu i-a zis lui Magozwe ce să facă, dar întotdeauna asculta cu atenție. Uneori vorbeau în timp ce mâncau la casa cu acoperiș albastru.
Cuando volvieron a reunirse, Magozwe le relató la historia de su vida a Thomas. Le habló de su tío y de por qué huyó de esa casa. Thomas no hablaba mucho, y no le decía a Magozwe qué hacer, pero siempre le escuchaba con atención. Algunas veces conversaban mientras comían en la casa del techo azul.
In jurul celei de-a zecea zi de nastere a lui Magozwe, Thomas i-a dat o carte de povești nouă. Era o poveste despre un băiat care a devenit un jucător de fotbal renumit. Thomas i-a citit povestea lui Magozwe de multe ori, până într-o zi când a spus: “Cred ca e timpul să mergi la școală și să înveți să citești. Tu ce crezi?” Thomas a explicat că știe un loc unde copiii pot locui și merge la școală.
Cuando Magozwe cumplió alrededor de diez años, Thomas le regaló un nuevo libro de cuentos. Era la historia de un niño de una aldea que creció y se convirtió en un famoso jugador de fútbol. Thomas le leyó esa historia a Magozwe en muchas ocasiones, hasta que un día le dijo, “Creo que ya es tiempo que vayas a la escuela y aprendas a leer. ¿Qué te parece?” Thomas le explicó que conocía un lugar donde los niños podían vivir e ir a la escuela.
Magozwe s-a gândit despre acest loc nou și despre a merge la școală. Dar dacă unchiul lui avea dreptate și el era prea prost să învețe ceva? Dar dacă îl vor bate în acest nou loc? Îi era teamă. “Poate e mai bine să continui să trăiesc pe stradă,” se gândea el.
Magozwe pensó en este nuevo lugar y en ir a la escuela. Pero, ¿y si su tío tenía razón y era demasiado estúpido para aprender? ¿Y si volvían a darle golpizas en este nuevo lugar? Magozwe sintió miedo. “Quizá sea mejor seguir viviendo en la calle,” pensó.
Și-a împărtășit temerile cu Thomas. De-a lungul timpului bărbatul l-a asigurat pe băiat că viața poate fi mai bună în noul loc.
Magozwe le habló de sus miedos a Thomas. Con el paso del tiempo, Thomas pudo asegurarle al chico que su vida iba a ser mejor en ese nuevo lugar.
Si astfel Magozwe s-a mutat într-o cameră într-o casă cu un acoperiș verde. Împărțea camera cu alți doi băieți. Toți împreună erau zece copii care locuiau în acea casă. Alături de Mătușa Cissy și soțul ei, trei câini, o pisică și o capră bătrână.
Y así fue como Magozwe se fue a vivir a una habitación en una casa con techo verde. Compartía su habitación con otros dos chicos. Había un total de diez chicos viviendo en esa casa. Vivían junto a la tía Cissy y su esposo, tres perros, un gato y una vieja cabra.
Magozwe a început școala și era dificil. Avea mult de recuperat. Uneori vroia să renunțe. Dar se gândea la pilotul și jucătorul de fotbal din cărțile de povești. La fel ca ei, el nu a renunțat.
Magozwe empezó a ir a la escuela y fue difícil. Tenía mucho con qué ponerse al día. Muchas veces quiso rendirse. Pero pensaba en el piloto y en el jugador de fútbol de los libros. Al igual que ellos, Magozwe no se rindió.
Magozwe ședea în curtea casei cu acoperiș verde, citind o carte de povești de la școală. Thomas a venit și s-a așezat lângă el. “Despre ce este povestea?” a întrebat Thomas. “Este despre un băiat care devine învățător” a răspuns Magozwe. “Care este numele băiatului?” a întrebat Thomas. “Numele lui e Magozwe” a spus, cu un zâmbet, Magozwe.
Magozwe estaba sentado en el patio de la casa del techo verde, leyendo un libro de cuentos de su escuela. Thomas se le acercó y se sentó junto a él. “¿De qué trata la historia?” preguntó Thomas. “Trata sobre un chico que se convierte en profesor,” respondió Magozwe. “¿Cómo se llama el chico?” preguntó Thomas. “Su nombre es Magozwe,” dijo Magozwe sonriendo.
