Descargar PDF
Regresar a lista de cuentos

Intsilihaasa iy’omwoolesi we bubuukhi La venganza del Pájaro Miel

Texto Zulu folktale

Ilustraciones Wiehan de Jager

Translated by Cornelius Wekunya

Lengua masaba

Nivel Nivel 4

Contar el cuento completo El audio no está disponible actualmente.


Luno luli lukano lwa Nabuukhi, umwoolesi we bubuukhi, n’umusooleli we kumukhabyo isi balaanga bari Muluungo. Shifukhu shitweela nga Muluungo ali khuyiima tsisaanyi, waawulila khulaanga khwa Nabuukhi. Muluungo aananikha khuutsutsukhaka kamare nga alyambaasile khu buukhi. Emikha waarekeeresa buulayi, waaheentsa khukhwoolesa n’abona khanywiinywi (Nabuukhi) angaaki khu lusokya. Khanywiinywi khafwiiti khasoka khari, “kingili-kingili-kingili, nga ni khapamburukha khukhwaama khu kusaala kutweela khuutsya khu kwiilakho. Khasoka nga khalaanga khari, “kingili-kingili, kingili”, buli mbuka khaatsya nga kheemikha khuuhandalasa nga Muluungo waakhaloondilekho.”

Esta es la historia de Ngede, el Pájaro Miel, y un jovencito avaro llamado Gingile. Un día, mientras Gingile estaba cazando, escuchó el canto de Ngede. A Gingile comenzó a hacérsele agua la boca al pensar en la miel. Se detuvo para escuchar con atención hasta encontrar al pájaro miel que estaba en las ramas del árbol justo encima de su cabeza. “Chitik-chitik-chitik,” cantó el pequeño pájaro mientras volaba de un árbol al árbol. “Chitik-chitik-chitik,” cantaba el Pájaro Miel, haciendo pausas de vez en cuando para asegurarse de que Gingile lo siguiera.


Lwanyuma lwe shisiintsa she saawa, boola khu kusaala Kukhuuwa, kuukali kwe musiru. Nabuukhi waasuniaakila nga efulyuungula mu musokya. Lwanyuma waakwa khu lusokya lutweela, waabokekha kumurwe isi Muluungo, nga afwaana uloma ari, “Buli ano! Yiitsa ari! Shiina kila uli khukhwikhweekhweesa?” Muluungo s’aanyalisa khuubona intsukhi yoosi khukhwaama mu kusaala mwisina ta, ne eyikina Nabuukhi.

Después de media hora, llegaron a una higuera gigante. Ngede brincaba locamente entre las ramas. Luego, se posó en una rama e inclinó su cabeza hacia Gingile diciéndole, “¡Aquí está! ¡Ven ahora! ¿Por qué tardas tanto?” Gingile no podía ver ninguna abeja desde abajo del árbol, pero decidió confiar en Ngede.


Aryo Muluungo waasimikha lifumo lyeewe aasi mwisina mwe kusaala, waangalisaka bisaantsu bibyoomu, waasa kumulilo. Nga kumulilo kwahaambile buulayi, aasobekha lusaala lulwoomu luleeyi akari mu mulilo. Lusaala luno abe lwaamanyikhana lwe khuurusa lisuusi, lyepoowa naabi nga lulikho luya. Kila ananikha khuniina khu kusaala, nga walumile khu meeno luhaande lwe lusaala lulukhalikho kumulilo khukhwipoowa lisuusi ta.

Así que Gingile puso su lanza de caza en el suelo, juntó unas cuantas ramas secas e hizo una pequeña fogata. Cuando el fuego estaba alto, puso un palo largo y seco en medio del fuego. Esta madera era conocida por producir mucho humo. Luego, comenzó a trepar el árbol sujetando la parte no quemada del palo con sus dientes.


Lubaluba, wawulila khuwuuma khuukali khwe ntsukhi, iili khuuroka bubuukhi. Niyo yaba yingila nga nirura mu khoombe ye kusaala – kumusiinga kwayo. Nga Muluungo woolile khu musiinga, aasobekha lusaala lulwipoowa lisuusi mu khoombe. Intsukhi yasookha mu khoombe, nga yaarafuyile, luundi nga yalunduumile. Yaapururukha yaatsya, lwekhuuba siyakana lisuusi - ne yaatsa khutsya nga yaamalile khuutsiinikha Muluungo tsimboola tsitsoolakho.

Dentro de poco tiempo escuchó el fuerte zumbido de unas abejas. Estaban entrando y saliendo de un agujero en el tronco del árbol – su colmena. Cuando Gingile llegó hasta la colmena, puso la parte quemada de la rama en el agujero. Las abejas salieron rápidamente del agujero muy enfadadas, picaron a Gingile y se alejaron volando del humo que tanto odiaban.


Nga intsukhi yaaruriremo, Muluungo aasobekha kumukhono mu musiinga. Aryo waasoolakamo kamasasari kakaaroka bubuukhi, nga kerururkukha bubuukhi butitinyu, luundi nga ketsuule ni kamaana kamanefu, kamawaanga. Aabiikha ni bubwiheembe buukali kamasasari mu wootswa isi aaba waabaliile khwiibeka, nio waananikha khukhwiikha aasi khukhwaama khu kusaala.

Cuando las abejas ya no estaban, Gingile metió sus manos en la colmena y tomó el panal lleno de miel y larvas gordas. Luego, lo puso en su bolso y comenzó a bajar del árbol.


Nabuukhi niya ofwaasa ni shirukuruku shiikali buli shoosi sheesi Muluungo aaba ali khuukhola. Aaba waaliindiliile lisasari lititinyu nga khaasiimo lwe khuumwoolesa eena isi bubuukhi buli. Nabuukhi waasolakila khukhwaama khu lusokya lutweela naatsya khu luundi, nga eekha aasi, aasi, khukhwoola aambi khwiloba. Lwanyuma lwayo, Muluungo woola aasi mwisina mwe kusaala. Nabuukhi weereka khwiibaale aambi n’umusooleli nga ashiliinda khaasiimo kheewe.

Ansiosamente Ngede observaba todo lo que Gingile hacía. Estaba esperando que dejara un pedazo grande del panal como muestra de agradecimiento. Ngede volaba de rama en rama, cada vez más cerca del suelo. Finalmente, Gingile bajó de la higuera y Ngede se posó en una roca cerca del joven a esperar su recompensa.


Ne Muluungo aasimisa kumulilo, waakhuula lifumo lyeewe, waananikha khuutsya ingo weewe, nga s’enaanayo khu khanywiinywi ta. Nabuukhi waakukuula ni lirima liikali ari, “BUBUUKhi! BuBUUkhi!” Muluungo weemikha, waahunguusa tsimoni khu khanywiinywi, luundi waakhatsekhelela luukali. Wareeba ari, “Ukanakho bubuukhi, manya nawe, musaale wase?” Waatsekha ari, “Haa! Ne ise ikholile kimilimo kyoosi, naafuna tsimboola tsoosi. Khu lwashiina ingabanana ni nawe bubuukhi buulayi buno?” Lwanyuma wakyeenda waatsya. Nabuukhi waakhalala naabi. Yino siili niyo isaambo iye khuumubirisa ta. Ne kane elihaasibwe.

Pero Gingile apagó la fogata, tomó su lanza y empezó a caminar hacia su casa, ignorando completamente al Pájaro Miel. Ngede gritaba muy furiosamente, “¡Piii-trrr! ¡Piii-trrr!” Gingile se detuvo, miró al Pájaro Miel y comenzó a reírse fuerte. “¡Amiguito! ¿Quieres miel, ah? ¡Ja! Yo hice todo el trabajo para conseguirla y, además, quedé todo picado. ¿Por qué debería compartir esta dulce y rica miel contigo?” y se alejó. ¡Ngede estaba furioso! ¡Esta no era forma de agradecerle! Pero, se vengaría.


Shifukhu shitweela, nga ilibirirewo tsisabiti tsitsoola mukhono, Muluungo ndi waawulila shikukuulo sha Nabuukhi. Waakhebulila bubuukhi buutokota, ni shirukuruku, waaloondelela khanywiinywi luundi. Lwanyuma lwe khuraangilila Muluungo khu lwaakha lwe shisaali, weema wawolela mu sokya tse kusaala kwe kamawa. Kila Muluungo ambaasa ari, “Ahaa! Kumusiinga kwaakha khuuba kuli mu shisaala shino.” Khaangukho waasa kumulilo kweewe, waananikha khuniina, ni lusokya lulwipoowa lisuusi, nga waalulumile khu meeno. Nabuukhi eekhala waalolelela.

Un día, después de varias semanas, Gingile escuchó el canto de Ngede nuevamente. Él recordó lo deliciosa que era esa miel y con entusiasmo siguió el canto del Pájaro Miel. Después de un largo viaje por el borde del bosque, Ngede se detuvo a descansar bajo una acacia de copa plana. “Ah,” pensó Gingile. “El panal de abejas debe estar en este árbol.” Entonces, rápidamente hizo su fogata y comenzó a trepar el árbol con la rama quemada entre sus dientes. Ngede se sentó y miró todo atentamente.


Muluungo waniina, ne nga eyaanga lwashiina aaba nga s’awulila khuwuuma khwabusheele. Weyambaasakana ari, “Manya oosi kumusiinga kuli mu kusaala mukari.” Wesikula khu lusokya luluundi lwe angaakikho. Ne mu shifwo she kumusiinga, waalosana bubweeni ni Ingwe! Ingwe yaakhalala naabi khulwe khuukisisimusa mwiilo lyayo. Yaalolela mu bwooya, yaasama mu khanwa khukhwookesanisa kameeno kaayo kamaboofu naluundi kamooki naabi.

Mientras trepaba, Gingile se preguntaba por qué no escuchaba el zumbido de las abejas. “Quizás, el panal está bien escondido en el árbol,” él pensó. Al llegar a la siguiente rama, se encontró con un leopardo. El leopardo estaba muy enojado porque Gingile lo despertó de su siesta. Lo miró de manera amenazadora y abrió su boca para mostrarle sus dientes grandes y filosos.


Ne Ingwe yatsya khuloma iri imukwakho, Muluungo awololokha khu khukhwaama khu kusaala. Mu khuhakara khuukali, aasuba lusokya, wemuula kumuwuulo aasi, waabunutsa mu selengele. Aayikikila nga yanyala, waatsya. Ikhabi indayi, Ingwe yaba ishiwungukhila, nga sinyala khuumutimisa ta. Nabuukhi, Umwoolesi we bubuukhi, waaba welihaasile Muluungo. Muluungo naye aaba weyikile lisoma lyeewe.

Antes de que el leopardo pudiera atacar a Gingile, él bajó muy rápidamente del árbol. Tan rápidamente que no vio una rama y cayó dándose un batacazo en el suelo. Aunque se torció el tobillo, cojeó lo más rápido que pudo para poder escapar. Afortunadamente, el leopardo aún tenía mucho sueño, así que no lo persiguió. Ngede, el Pájaro Miel, se vengó. Y Gingile aprendió una valiosa lección.


Ni lwe lomo iyo, nga babaana ba Muluungo, ni babetsukhulu beewe, baawuliile lukano lwa Nabuukhi, beesa lukoosi mu khanywiinywi khafwiiti akho. Buli lweesi batayila bubuukhi, babona bari balekhela Mwoolesi we bubuukhi shishiintsa she lisasari shishiminyisa buboofu.

Y así, cuando los hijos de Gingile escuchen la historia de Ngede, ellos lo respetarán. Cuando sea que les toque recolectar miel, se asegurarán de dejarles la parte más grande del panal de abejas a los Pájaros Miel.


Texto: Zulu folktale
Ilustraciones: Wiehan de Jager
Translated by: Cornelius Wekunya
Lengua: masaba
Nivel: Nivel 4
Fuente: The Honeyguide's revenge del African Storybook
Licencia Creative Commons
Esta obra está bajo una Creative Commons Atribución 3.0 Internacional.
Leer más cuentos nivel 4:
Opciones
Regresar a lista de cuentos Descargar PDF