Cu mult, mult timp în urmă oamenii nu știau nimic. Ei nu știau să cultive plante, sau să țeasă pânză sau cum să facă unelte din fier. Zeul Nyame sus în cer avea toată înțelepciunea din lume. O ținea în siguranță într-un vas de lut.
Vor langer, langer Zeit wussten die Menschen gar nichts. Sie wussten nicht, wie man Pflanzen anbaut, wie man Tücher webt, oder wie man Eisenwerkzeuge herstellt. Der Gott Nyame oben im Himmel hatte die ganze Weisheit der Welt. Er bewahrte sie sicher in einem Tontopf auf.
Într-o zi, Nyame a decis că-i va da vasul cu înțelepciune lui Anansi. De fiecare dată când Anansi se uita în vasul de lut, el învăța ceva nou. Era atât de interesant!
Eines Tages beschloss Nyame, den Tontopf Anansi zu geben. Jedes Mal, wenn Anansi in den Topf schaute, lernte er etwas Neues. Es war so aufregend!
Lacomul de Anansi se gândea, “Voi ține vasul în siguranță în vârful unui copac înalt. Atunci va fi numai pentru mine!” A tors o sfoară lungă, a înfășurat-o în jurul vasului din lut, și l-a legat la brâul său. A început să se cațere în copac. Dar era greu să se cațere în copac cu vasul lovindu-l mereu în genunchi.
Gierig dachte Anansi: „Ich werde den Topf sicher im Gipfel eines Baumes aufbewahren. So habe ich ihn ganz für mich allein!“ Er spann einen langen Zwirn, wickelte ihn um den Tontopf und band ihn um seinen Bauch. Er begann, den Baum hinaufzuklettern. Aber es war schwer den Baum so hinaufzuklettern, da der Topf ständig gegen seine Knie stieß.
Tot timpul, fiul cel mic al lui Anansi stătea privind la poalele copacului. “Nu ar fi mai ușor să te cațeri dacă ti-ai lega vasul la spate, în loc?” a spus el. Anansi a incercat să lege vasul de lut cu înțelepciune la spate, și întradevăr, era mult mai ușor.
Die ganze Zeit hatte Anansis junger Sohn unten am Baum gestanden und ihm zugeschaut: „Wäre es nicht leichter, wenn du dir den Topf stattdessen auf den Rücken bindest?“ Anansi versuchte es mit dem Topf auf dem Rücken und es ging in der Tat viel besser.
În scurt timp el a ajuns în vârful copacului. Dar apoi s-a oprit și s-a gândit, “Eu ar trebui să fiu cel cu toată înțelepciunea, și aici fiul meu a fost mai iscusit decât mine!”
Anansi era așa de furios din cauza asta că a aruncat vasul de lut din vârful copacului.
Im Nu erklomm Anansi die Baumspitze. Aber dann hielt er inne und dachte: „Ich soll derjenige mit der ganzen Weisheit sein und eben war mein Sohn schlauer als ich!“ Dies verärgerte Anansi so sehr, dass er den Tontopf vom Baum hinunter warf.
S-a spart în cioburi la pământ. Înțelepciunea era libera să se împartă pentru fiecare. Și asa oamenii au învățat să cultive, să țeasă pânză, să facă unelte din fier, și toate celelalte lucruri pe care oamenii știu să le facă.
Am Boden zerbrach er in viele Stücke. Die Weisheit gehörte nun allen. Und so lernten die Menschen, Landwirtschaft zu betreiben, Tücher zu weben, Eisenwerkzeuge herzustellen und alles andere, was wir heute wissen.
