L’enregistrement audio de cette histoire est actuellement indisponible.
In aglomeratul oraș Nairobi, departe de o viață îngrijită acasă, trăia un grup de băieți lipsiți de adăpost. Întâmpinau fiecare zi după cum venea. Într-o dimineață, băieții își strângeau rogojinile după ce dormiseră pe trotuarul rece. Ca să alunge frigul au aprins un foc din gunoaie. Printre băieții din grup era și Magozwe. El era cel mai tânăr.
Dans la ville animée de Nairobi, loin d’un climat familial attentif et aimant, vivait un groupe de jeunes sans-abris. Ils vivaient au jour le jour. Un matin, les garçons remballaient leurs matelas après avoir dormi sur le trottoir tout froid. Pour braver le froid, ils avaient fait un feu à l’aide de détritus. Parmi ces jeunes garçons se trouvait Magozwe. C’était le plus jeune d’entre eux.
Când părinții lui Magozwe au murit, el avea doar cinci ani. A mers să stea cu unchiul său. Acestui om nu i-a păsat de copil. Nu i-a dat lui Magozwe destulă hrană. El l-a pus pe băiat să facă multă muncă grea.
Quand Magozwe perdit ses parents, il n’avait que cinq ans. Après leur décès, il alla s’installer avec son oncle, mais ce dernier n’avait pas une once d’affection pour Magozwe. Il ne lui donnait pas assez de nourriture et le faisait travailler très dur.
Dacă Magozwe se plângea sau îi punea întrebări, unchiul său îl bătea. Când Magozwe a întrebat dacă poate merge la școală, unchiul său l-a bătut și i-a spus: “Ești prea prost ca să înveți orice.” Dupa trei ani de astfel de tratament Magozwe a fugit de la unchiul său. A început să trăiască pe stradă.
Si Magozwe avait le malheur de se plaindre ou de répliquer, son oncle le frappait. Quand Magozwe demandait s’il pouvait aller à l’école, son oncle le frappait de plus belle, lui disant : « Tu es trop stupide pour apprendre quoi que ce soit. » Après avoir supporté ce traitement pendant trois ans, Magozwe s’enfuit de chez son oncle et commença à vivre dans la rue.
Viața pe stradă era dificilă și cei mai mulți dintre băieți se luptau zilnic doar pentru a căpăta de mâncare. Uneori erau arestați, uneori erau bătuți. Când erau bolnavi nu era nimeni care să-i ajute. Grupul depindea de banii de la cerșit, și de la vânzarea materialelor plastice și a altor reciclări. Viața era și mai dificilă din cauza luptelor cu grupuri rivale care doreau controlul asupra unor părți ale orașului.
La vie dans la rue était difficile et la plupart des garçons avaient du mal à se procurer de la nourriture. Il leur arrivait de se faire arrêter, et quelquefois, ils se faisaient tabasser. Lorsqu’ils étaient malades, il n’y avait personne pour les aider. Le groupe dépendait du peu d’argent gagné en mendiant, ou en vendant des plastiques ou autres objets recyclables. Les bagarres avec les autres groupes qui voulaient contrôler toute la ville rendait leur vie encore plus difficile.
Într-o zi, în timp ce Magozwe se uita prin lăzile de gunoi, a găsit o carte de povești veche, flenduroasă. A curățat murdăria de pe ea și a pus-o în sacul lui. După aceea, în fiecare zi, el scotea cartea și se uita la poze. Nu știa cum să citeasca cuvintele.
Un jour, Magozwe fouilla dans la poubelle et trouva un vieux livre. Il le dépoussiéra et le mit dans son sac. Les jours suivants, il prit l’habitude de sortir son livre de son sac et d’en regarder les images. Il ne savait pas lire.
Imaginile spuneau povestea unui băiat care a crescut și a devenit pilot. Magozwe visa cu ochii deschisi despre a fi pilot. Uneori, își închipuia că el era băiatul din poveste.
Les images racontaient l’histoire d’un garçon qui, quand il était devenu grand, devint pilote. Magozwe rêvait qu’il était pilote. Quelquefois, il imaginait qu’il était le garçon dans l’histoire.
Era frig și Magozwe stătea pe drum cerșind. Un bărbat s-a îndreptat spre el. “Bună, sunt Thomas. Lucrez aici aproape, într-un loc unde poți căpăta ceva mâncare,” a spus bărbatul. A arătat cu degetul o casă galbenă cu un acoperiș albastru. “Sper că vei merge acolo să capeți ceva mâncare?” a întrebat el. Magozwe s-a uitat la bărbat, și apoi la casă. “Poate” a spus și s-a îndepărtat.
Il faisait froid. Magozwe se tenait dans la rue, mendiant, quand soudain un homme s’approcha de lui et dit : « Bonjour, je m’appelle Thomas. Je travaille tout près d’ici, dans un endroit où tu pourras manger », dit-il. Il lui montra au loin une maison jaune au toit bleu. « J’espère que tu viendras manger », lui dit-il. Magozwe regarda l’homme, puis la maison, et lui répondit : « Peut-être », puis il s’en alla.
De-a lungul lunilor care au urmat, băieții fără adăpost s-au obișnuit să-l vadă pe Thomas în preajmă. Era serios și răbdător, niciodată nepoliticos sau lipsit de respect. Unii dintre băieți începuseră să meargă la casa galbenă și albastră să capete mâncare la prânz.
Les mois suivants, le jeune sans-abri avait pris l’habitude de voir Thomas dans les parages. Il aimait parler avec les gens qui vivaient dans la rue. Thomas écoutait les histoires que lui racontaient les gens. Il était sérieux, patient. Il n’était jamais impoli ni irrespectueux. Certains garçons commencèrent à se rendre à la maison jaune et bleue pour avoir un repas à midi.
Magozwe stătea pe trotuar uitându-se la cartea lui cu poze când Thomas s-a așezat lângă el. “Despre ce este povestea?” a întrebat Thomas. “Este despre un băiat care devine pilot,” a răspuns Magozwe. “Cum se numește băiatul?” a întrebat Thomas. “Nu stiu, nu pot citi,” a spus încet Magozwe.
Magozwe s’asseyait sur le trottoir et regardait les images de son livre quand soudain, Thomas vint s’assoir à côté de lui. « De quoi parle l’histoire » ? demanda Thomas. « C’est l’histoire d’un garçon qui devient pilote », lui répondit Magozwe. « Comment s’appelle ce garçon », demanda Thomas. Magozwe répondit calmement : « Je ne sais pas, je ne sais pas lire. »
Când se întâlneau, Magozwe a început să-i spuna lui Thomas povestea lui. Era povestea despre unchiul său și de ce el a fugit. Thomas nu vorbea mult, și nu i-a zis lui Magozwe ce să facă, dar întotdeauna asculta cu atenție. Uneori vorbeau în timp ce mâncau la casa cu acoperiș albastru.
Quand ils se rencontraient, Magozwe commençait à raconter son histoire à Thomas. L’histoire de son oncle et la raison pour laquelle il s’était enfui. Thomas ne parlait pas beaucoup et ne disait pas à Magozwe ce qu’il devait faire, mais l’écoutait toujours très attentivement. Quelques fois, ils parlaient autour d’un repas qu’ils prenaient dans la maison au toit bleu.
In jurul celei de-a zecea zi de nastere a lui Magozwe, Thomas i-a dat o carte de povești nouă. Era o poveste despre un băiat care a devenit un jucător de fotbal renumit. Thomas i-a citit povestea lui Magozwe de multe ori, până într-o zi când a spus: “Cred ca e timpul să mergi la școală și să înveți să citești. Tu ce crezi?” Thomas a explicat că știe un loc unde copiii pot locui și merge la școală.
Autour du dixième anniversaire de Magozwe, Thomas lui offrit un nouveau livre. C’était l’histoire d’un jeune villageois qui, quand il fut devenu grand, devint joueur de football. Thomas lut cette histoire à Magozwe maintes et maintes fois, jusqu’au jour où il lui dit : « Je pense qu’il est temps que tu ailles à l’école apprendre à lire. Qu’en penses-tu ? » Thomas lui expliqua qu’il connaissait un endroit où les enfants pouvaient rester et aller à l’école.
Magozwe s-a gândit despre acest loc nou și despre a merge la școală. Dar dacă unchiul lui avea dreptate și el era prea prost să învețe ceva? Dar dacă îl vor bate în acest nou loc? Îi era teamă. “Poate e mai bine să continui să trăiesc pe stradă,” se gândea el.
Magozwe pensa à ce nouvel endroit et à l’idée d’aller à l’école. Et si son oncle avait raison, s’il était vraiment trop stupide pour apprendre quoi que ce soit ? Et si on le battait dans ce nouvel endroit ? Il avait peur. « Peut-être serait-il plus judicieux de rester vivre dans la rue », pensait-il.
Și-a împărtășit temerile cu Thomas. De-a lungul timpului bărbatul l-a asigurat pe băiat că viața poate fi mai bună în noul loc.
Il partagea ses craintes avec Thomas. Avec le temps, Thomas parvint à le rassurer en lui expliquant que la vie là-bas pourrait être meilleure.
Si astfel Magozwe s-a mutat într-o cameră într-o casă cu un acoperiș verde. Împărțea camera cu alți doi băieți. Toți împreună erau zece copii care locuiau în acea casă. Alături de Mătușa Cissy și soțul ei, trei câini, o pisică și o capră bătrână.
Et Magozwe emménagea dans une chambre, dans une maison au toit vert. Il partageait la chambre avec deux autres garçons. Il y avait dix garçons au total qui vivaient dans la maison. Y vivaient aussi tante Cissy et son mari, trois chiens, un chat et un vieux bouc.
Magozwe a început școala și era dificil. Avea mult de recuperat. Uneori vroia să renunțe. Dar se gândea la pilotul și jucătorul de fotbal din cărțile de povești. La fel ca ei, el nu a renunțat.
Magozwe commença l’école. C’était difficile. Il avait beaucoup à rattraper. Quelquefois il voulait abandonner. Mais il pensait à la possibilité de devenir pilote ou joueur de football. Et comme les deux garçons de l’histoire, il n’abandonna pas.
Magozwe ședea în curtea casei cu acoperiș verde, citind o carte de povești de la școală. Thomas a venit și s-a așezat lângă el. “Despre ce este povestea?” a întrebat Thomas. “Este despre un băiat care devine învățător” a răspuns Magozwe. “Care este numele băiatului?” a întrebat Thomas. “Numele lui e Magozwe” a spus, cu un zâmbet, Magozwe.
Magozwe était assis à l’entrée de la maison au toit vert, et lisait un livre qui venait de l’école. Thomas vint et s’assis à côté de lui. Il lui demanda : « De quoi parle l’histoire ? » Magozwe répondit : « C’est l’histoire d’un petit garçon qui voulait devenir professeur. » «Comment s’appelle le garçon », lui demanda Thomas. « Son nom est Magozwe », lui répondit Magozwe, avec un sourire.
