O fetiță, mai întâi, a văzut în zare, forma misterioasă.
كانت الفتاة الصغيرة هي أول من رأى الشبح الغامض قادماً من بعيد.
Pe măsură ce forma se apropia, a văzut că era o femeie greu însărcinată.
وباقتراب الشكل الغامض منها، تبينت الفتاة بأنه شبح امرأة حامل.
Rușinoasă dar curajoasă, fetița s-a apropiat de femeie. “Trebuie să o ținem cu noi,” au decis localnicii fetiței. “Îi vom ține pe ea și pe copil în siguranță.”
تقدمت الفتاة نحو المرأة واقتربت منها، ببعض الخجل لكن بكل شجاعة. قال أهل الفتاة:” علينا أن نحتفظ بهذه المرأة بيننا. سوف نقوم بحمايتها هي وصغيرها”.
În curând, nașterea se apropia. “Împinge!” “Aduceti pături!” “Apă!” “Împiiiiiiiingeeee!!!”
وبعد مدة وجيزة حان موعد ولادة الصغير. قالت نساء القرية: “هيا ادفعي … هات الغطاء … هات الماء … ادفعيييييييي …”.
Dar când au văzut copilul, toți au sărit de-o parte în șoc. “Un măgar?!”
لكن، وعندما رأت النسوة المولود قفزن إلى الوراء من هول الصدمة “حمار!”
Fiecare a început să argumenteze. “Am spus că vom ține în siguranță mama și copilul, și așa vom face,” au spus unii. “Dar ne vor aduce ghinion!” au spus alții.
بدأت النسوة يتجادلن حول المولود الجديد. البعض قلن بأنهن سوف يحتفظن بالمولود وأمه لأنهن وعدنها بذلك، بينما تخوف البعض الأخر من أنهما قد يكونا نذير شؤم على القرية.
Și așa femeia s-a găsit singură din nou. Se întreba ce să facă cu copilul ăsta ciudat. Se întreba ce să facă cu ea însăși.
وهكذا وجدت المرأة نفسها وحيدة من جديد، تسأل نفسها في حيرة عما يمكن أن تفعله بهذا الطفل الأخرق وبنفسها.
Dar în final ea a trebuit să accepte că el era copilul ei și ea era mama lui.
وانتهى بها التفكير إلى قبول الأمر، فهذا الحمار ابنها وهي الآن أمه.
Acum, dacă copilul ar fi rămas la fel, mic, totul ar fi fost diferit. Dar copilul a crescut și a crescut până când nu mai încăpea în spatele mamei lui. Și oricât de mult el a încercat, nu putea să se poarte ca un om. Mama lui era adesea obosită și frustrată. Uneori îl punea să facă muncă pentru animale.
ولو أن الجحش حافظ على حجمه الصغير لاختلف الأمر. لكن الجحش بدأ يكبر ويكبر حتى لم يعد بإمكان الأم حمله على ظهرها. وكان غير قادر على أن يسلك سلوك الآدميين مهما فعل ومهما حاول ذلك. أحست الأم بالتعب والإحباط، وكانت تكلفه أحيانا بأعمال يقوم بها الحيوانات.
Confuzia și mânia creșteau în Măgar. Nu putea să facă asta și nu putea să facă aia. Nu putea să fie în acest fel și nu putea să fie în acel fel. El a devenit așa de furios încât, într-o zi, a împins-o pe mama lui la pământ.
نما بداخل الحمار شعور بالغضب والارتباك. إذ هو لا يعرف ما يفعله ولا من يكون ولا كيف يكون. وفي يوم من الأيام، بلغ الغضب بالحمار منتهاه لدرجة انه ركل أمَّه وأوقعها أرضا.
Măgarul era plin de rușine. A început să fugă cât de departe și de repede a putut.
شعر الحمار بعدها بالخجل الشديد لما بدر منه في حق أمه وانبرى هارباً بعيداً.
Când s-a oprit din fugă, era noapte, și Măgarul se pierduse. “Iiiii- haaa?” a șoptit el în întuneric. “Iiiii-haaa?” a răspuns ecoul. Era singur. Încârligându-se ca o minge strânsă, a căzut într-un somn adânc și tulburat.
ولما توقف عن الجري، كان الظلام قد أرخى سدوله على المكان فإذا بالحمار يضيع طريقه وإذا به يهمس للظلام: “هييه … هاو؟” ويردد رجع الصدى: “هييه … هاو؟”. وجد الحمار نفسه وحيدا فتكوم على نفسه وخلد إلى نوم عميق مضطرب.
Măgarul s-a trezit găsind un bătrân privindu-l uimit, în jos la el. S-a uitat în ochii bătrânului și a început să simtă o licărire de speranță.
وعندما استفاق من نومه، وجد شيخاً غريباً واقفاً عند رأسه محدقاً فيه. نظر الحمار في عيني الشيخ وبدأ يشعر ببصيص من الأمل.
Măgarul a mers să stea cu bătrânul, care l-a învățat multe diferite căi de a supraviețui. Măgarul a ascultat și a învățat, și așa a făcut și bătrânul. Ei s-au ajutat unul pe celălalt, și au râs împreună.
انتقل الحمار للعيش مع الشيخ، فعلمه أساليب عديدة للعيش. استمع الاثنان إلى بعضهما وتعلما الكثير من بعضهما وتعاونا وضحكا كثيرا معا.
Într-o dimineață, bătrânul i-a cerut Măgarului să-l care în vârful muntelui.
وفي صباح أحد الأيام، طلب الشيخ من الحمار أن يحمله إلى قمة الجبل.
Sus la înălțime printre nori ei au adormit. Măgarul a visat că mama lui era bolnavă și îl chema. Și când s-a trezit…
وهناك بين السحب، خلد الاثنان إلى النوم. حلم الحمار بأن أمه مريضة وبأنها تناديه. وعندما استفاق من نومه،
… norii dispăruseră împreună cu prietenul lui, bătrânul.
وجد الغيوم قد اختفت، وكذا صديقه الشيخ.
Măgarul în sfârșit a știut ce să facă.
عندها، عرف الحمار ما يجب عليه فعله.
Măgarul și-a găsit mama, singură și jeluind copilul ei pierdut. S-au uitat unul la altul pentru timp lung. Și apoi s-au îmbrățișat foarte strâns unul pe celălalt.
ولدى رجوعه إلى البيت وجد أمه وحيدة ترثي ابنها المفقود. حدق الاثنان في بعضهما لفترة طويلة ثم عانق كل منهما الآخر عناقا حارا.
Măgarul copil și mama lui au înaintat în vârstă împreună și au găsit multe căi de a trăi unul lângă altul. Încetul cu încetul, toți cei din jurul lor, alte familii începuseră să se obișnuiască.
كبر الحمار وأمه معاً ووجدا لنفسيهما سبلاً عديدة للتعايش في سلام جنباً إلى جنب. وشيئاً فشيئاً، بدأت عائلات أخرى تستقر حول الحمار وأمه.
