Cu mult, mult timp în urmă oamenii nu știau nimic. Ei nu știau să cultive plante, sau să țeasă pânză sau cum să facă unelte din fier. Zeul Nyame sus în cer avea toată înțelepciunea din lume. O ținea în siguranță într-un vas de lut.
في قديم الزمان، كان الناس لا يعرفون شيئا. كانوا لا يعرفون طريقة زراعة المحاصيل، أو نسج الأقمشة، أو صناعة الأدوات الحديدية. كان هناك الإله نيام في السماء وكان يملك كل الحكمة الموجودة في العالم. وكان محتفظا بها في وعاء من الفخار.
Într-o zi, Nyame a decis că-i va da vasul cu înțelepciune lui Anansi. De fiecare dată când Anansi se uita în vasul de lut, el învăța ceva nou. Era atât de interesant!
في يوم من الأيام، قرر نيام أن يعطي وعاء الحكمة إلى أنانسي. في كل مرة كان أنانسي ينظر في وعاء الفخار، كان يتعلم شيئا جديدا. كان أمرا مثيرا!
Lacomul de Anansi se gândea, “Voi ține vasul în siguranță în vârful unui copac înalt. Atunci va fi numai pentru mine!” A tors o sfoară lungă, a înfășurat-o în jurul vasului din lut, și l-a legat la brâul său. A început să se cațere în copac. Dar era greu să se cațere în copac cu vasul lovindu-l mereu în genunchi.
فكر الجشع أنانسي: “أنا سوف أحتفظ بالوعاء في مكان آمن في أعلى شجرة طويلة. بعد ذلك يمكن أن يكون كل شيء لنفسي!” ونسج خيط طويل، ولفه حول وعاء الطين، وربطه إلى بطنه. بدأ تسلق الشجرة. ولكن كان من الصعب تسلق الشجرة والوعاء يخبط في ركبتيه طوال الوقت.
Tot timpul, fiul cel mic al lui Anansi stătea privind la poalele copacului. “Nu ar fi mai ușor să te cațeri dacă ti-ai lega vasul la spate, în loc?” a spus el. Anansi a incercat să lege vasul de lut cu înțelepciune la spate, și întradevăr, era mult mai ușor.
خلال كل هذا الوقت كان ابن أنانسي الصغير يشاهد من أسفل الشجرة. وقال: “ألن يكون من الأسهل تسلق الشجرة إذا كان الوعاء مربوطا إلى ظهرك بدلا من بطنك؟” حاول أنانسي ربط وعاء الفخار المليء بالحكمة إلى ظهره، وأصبح فعلا تسلق الشجرة أسهل.
În scurt timp el a ajuns în vârful copacului. Dar apoi s-a oprit și s-a gândit, “Eu ar trebui să fiu cel cu toată înțelepciunea, și aici fiul meu a fost mai iscusit decât mine!”
Anansi era așa de furios din cauza asta că a aruncat vasul de lut din vârful copacului.
خلال وقت قصير وصل إلى أعلى الشجرة. ولكن بعد ذلك توقف وفكر، “أنا من المفترض أن أكون صاحب كل الحكمة، وهنا كان ابني أذكى مني!” كان أنانسي غاضب جدا وألقى وعاء الفخار إلى أسفل الشجرة.
S-a spart în cioburi la pământ. Înțelepciunea era libera să se împartă pentru fiecare. Și asa oamenii au învățat să cultive, să țeasă pânză, să facă unelte din fier, și toate celelalte lucruri pe care oamenii știu să le facă.
تحطم الوعاء إلى قطع صغيرة على الأرض. وأصبحت الحكمة للجميع لكي يتشاركوها. وهكذا تعلم الناس الفلاحة، ونسج الأقمشة، وصناعة الأدوات الحديدية، وجميع الأشياء الأخرى التي يعرف الناس كيفية القيام بها.
